Alina Manole

Eu doar \"deveneam tăcut\" și cu ochiul de mai sus decât celălalt priveam lumina în biserica, pictată sau nu, din inimă. Deși în nuanțe de griuri, poemul are pe degete miez de lumină sidefie.

Mi-a plăcut mult finalul, neașteptat. O revenire într-o lume parcă tangențială cu marginea aceea ușor netedă a discului ca o secțiune prin centrul pământului.

Mi-a plăcut, e \"dinspre poezie\". Revezi prima strofă, pare mai diluată ca următoarele.

Interesant ar fi fost să fi scris: \"suspendați violet\". Frumos \"raiul e o stare de spirit\". De acord și eu cu ce spune Liviu despre \"dezlegare\".
Dar, frumos.

Șerban, să ne ascundem atunci după casele cu numărul doisprezece dinspre nodul nord...

Andu, fragmentele aparțin Poemelor lui David, o schiță de volum pe care sper să îl public peste o vreme. Am încercat aici ca fiecare să aibă un respir propriu. Ai găsit o cheie, păstreaz-o, e autentică, nu îți voi spune cum arată, ci doar că e mereu în ventriculul solar al inimii.

Hose, voi reveni asupra strofelor cândva și voi ține cont de observațiile tale. Oricând e loc pentru un mai bine. :)

Cătălin, într-adevăr abstract, dar, sper, un abstract cu semne de viață, care respiră și mișcă. :)

Alina sora, există un timp al acelor întâlniri, fără alte dimensiuni, poate tocmai de aceea ceasurile se opresc, doar timpul curge mai departe în arterele sufletului. Tu singură vei \"vedea\", \"atunci când va veni acel timp\", ce culoare are karma ta și dacă are culoare sau poate tu o vei percepe sonor sau olfactiv. Sau poate nu e nici o karma, ci doar mersul în cerc, pasul spiralei, pasul în afară și înăuntru, adică viață.

Mihaela, ai dreptate, mai sunt și alte semne aici, ideea karmei oranj ar putea fi doar picturală sau ideea de intens sau poate că doar moartea e oranj, iar de aici vitalitatea pe care o lasă culoarea, pentru că nu pierdem niciodată nimic, doar restituim.

Vă mulțumesc pentru cuvintele, aprecierile și gândurile voastre, aici.

Apreciez timpul cheltuit pentru a scrie acest eseu, promis, de altfel, verdelui biagio și finalizat în alte culori karmice.

Și mie mi se pare oarecum depășită ideea (sau poate pentru că știam textul), rămânând valabilă pentru atunci când ai postat prima dată eseul. Așa că \'data viitoare\' nu îți mai retrage lucrurile și, btw, bun revenit.
:-SS

Interesant cum ai jonglat cu anumite simboluri în care regăsirile se distilează în transparența versurilor.
Pentru lucru, aș menționa să faci ceva cu \'cvartet\' și \'patru\', cu \'vanitoși\', \'vieți\' vs \'morți\'.

Ascult Sweet Sir Galahad și ceva de aici are o legătură deciduală cu ceva de dincolo. Mereu ne târâm între o deciduă reală și un soi de strat decidual primordial, translucid, din care se nasc toate poemele lumii. Și ce ar fi să fie așa, n-ai mai arunca boabele de orez peste umeri, ai arunca dinții de lapte ai poeziei.

Las un semn aici sau unui alt început de toamnă, pentru cineva care va ști că semnul meu este un salut și o urare de suflet din mereu îndepărtatul orizont, de acolo unde norii se duc și se aduc, lăsând conturul unor cuvinte pe care le-am auzit cândva, într-o seară a unui alt an, dar niciodată demult.
Mulțumesc pentru lectura unui Poem.

Vladimir, mulțumesc pentru trecere. Voi ține cont de sfaturile tale, cândva.

Elementele de care amintești sunt întâlnite în textele mele de acum doi ani și acum un an, le-am reluat aici, cu un anume scop. Am mai spus asta cândva, nu mă abțin să scriu azi cu \"statui\" pentru că a mai scris ieri altcineva de pe poezie.ro. Iar acesta e un text \"retrospectiv\". Ce scriu pentru mine e în sertar. Repet, scrii cu ce ești, în sensul pe care l-ai expus și tu mai sus. Nu că ești profesor, inginer, medic etc., ci cu ce ești ca spirit. Mulțumesc pentru comentariu și critică.

La mulți ani! tot ce îți dorești tu, poezie, inspirație, lumină.

Gabriela, pașii uneori cresc verdele ierbii, când rădăcinile ating cerul cuvintelor.

Victor, oricum toate vin de la sine și probabil că mai importantă e înțelegerea.

Cristina, ai dreptate, e un text de muzeu, uneori mai scriu și poeme în rochie cu crinolină. Piesele de muzeu rămân, chiar dacă nu le cumpără nimeni.

Claudiu, un poem nu trebuie să fie comercial. Titlul poate că da, dar poemul nu. Scrii atât cât ești la acel moment. A scrie un poem comercial înseamnă a te vinde pe tine însuți. Desigur că tu știi cât de mult și cum îmi gândesc textele și că fiecare cuvânt își are un loc și un rost. Nu înțeleg legătura între ce scriu eu și \"metautilizările\" de pe poezie.ro, te înseli dacă tu crezi că mă înfluențează ce se scrie aici. E un text aproape personal, fiecare se regăsește atât cât e cazul. Voi restructura primul vers.

Vă mulțumesc pentru aprecierile și cuvintele voastre, de care voi ține cont, așa cum s-a întâmplat întotdeauna.

Liviu, voi modifica, ai dreptate, sună mai bine cum ai spus tu, locul este în plus.

Virgil, superbă fotografia, interesant e că verdele pe care mi l-am imaginat este verdele frunzei din mâinile copilului.

Andu, într-adevăr, e un text viu, are suflu vital, poate e de la verdele crud sau poate pentru că translează confuzia între trecut și prezent.

Dana, sunt alchimii, interferențe, gânduri, toate într-o cromatică vie în sensul obișnuit al cuvântului, vie pentru că poate merge mai departe.

Ela, mereu sunt spirale, mereu ne întoarcem în rădăcini, în centrul pământului, căutăm suflul cu care am traversat un trecut și un prezent care ne scapă printre degetele cu urmele nenumitelor sentimente.

Nicolae, îmi pare rău pentru comentariul netrimis, dar uneori și un semn este de ajuns.

Corina, titlul nu este nici un vițăvers (nu știam de vițăvers, acum am văzut că e aproape același verde), mi-am imaginat un rucsac în care aș putea căra o viață întreagă. Ascultam Biagio. De obicei, scriu pe muzică clasică.

Adina, orașul din centrul pământului ar putea fi orașul din sufletul fiecăruia, realitatea, adevărurile, proiecțiile fiecăruia.

Mircea, îl iert, dar nu știu pentru ce.

Vă mulțumesc pentru aprecierile și cuvintele voastre, aici.

Prea subțire pentru pagina de texte. Lucrează-l și va fi aprobat. Ideea este bună.

Deocamdată, textele tale vor fi aprobate doar pagină de autor, cu excepția celor pe care editorii le vor considera demne de pagina de texte a site-ului.
Citește la Reguli.

4.13 nivelul -10 - \"cartonaș galben\" - acordat pentru greșeli repetate și dovadă de rea-voință

* a. - textele introduse nu vor apărea decât în pagina cu lista lui de texte după verificarea unui editor.

Ai îmbătrânit, Vladimire. Ai zile în plus... Se vede și din poză. :) La mulți ani, prietene! Rămâi același om pe care l-am cunoscut eu. Și poate ne-om reîntâlni cândva în \"inima orașului\", fiecare cu \"colecția de răni\", în sublimul sfâșierii unui răsărit perpetuu. Îți doresc Poezie și tot ce îți poate dori un prieten.

Despre moarte, las-o la ora cinci, mai rău sună numele, schimbă-l. Eu n-aș accepta să hotărască altcineva pentru mine. Never, vorba ceea.

Într-adevăr, e de citit. De citit mult înainte de a te apuca să scrii tu însuți.