Hai să zâmbim

Hai să zîmbim Cu permisiunea dumneavoastră, Doamnă Am citit poezia "Verde biagio" de Alina Manole precum și numeroasele comentarii ale cititorilor. Concluzia e ciudată, la fel de bine aș încadra textul la "Mai trimiteți" sau l-aș propune pentru premiul Nobel... Nu exagerez deloc : Chiar și celebrul poet Liviu Nanu zice, textul e bun, am reținut un vers, îl citez: "viața era pe undeva, pe la mijlocul trenului, avea loc lângă geam". Avea loc mi se pare în plus! Așadar, din toată poezia, chiar și cel mai frumos vers trebuie lucrat, nu-i așa? Și ce facem? Cum ce, o trimitem la atelier! Creația doamnei Alina are și alte imagini frumoase ca: "brățara vie șarpele, pe atunci agățam păsări pe linia orizontului". Simbolistica șarpelui, a liniei orizontului, trimite la timpul imemorial cînd "pădurea de aramă , orașul din centrul pămîntului, biletele de liberă trecere" rezonau cu somația: "domnule, permisul, sau inima dumneavoastră doamnă!" Pornind de aici, o frumoasă poveste de dragoste se poate închipui. El și Ea, în călătoria spre Orașul Sacru din centrul pămîntului, au întîlnit vameșul dispus la tranzacții. Partea asta mi-a plăcut cel mai mult! Mă repet, "domnule, permisul, sau inima dumneavoastră doamnă!". Așadar dragoste la prima vedere, devastatoare ținînd seama că un funcționar public se expune fiind capabil să piardă totul pentru inima unei frumoase femei. Se știe că începând de alaltăieri și călătoriile spre centrul pământului sunt monitorizate! Pentru această simbolistică eu nu i-aș acorda Poeziei trei stele, mai ales că cifra trei are o semnificație magică pentru mine. Aș propune-o direct pentru premiul Nobel. Sper să mai fie și alții de acord, valorile naționale trebuie sprijinite. Un singur lucru n-am înțeles, "și el se spăla pe mîini înainte de a face dragoste". și mai cine? M-am oprit îndelung la aceste cuvinte pline de miez și-n cele din urmă am înțeles că cel ce făcea dragoste era un, nu știu cum să-l numesc. Dacă ar fi fost troglodit nu s-ar fi spălat pe nici unde, așa mulțumesc autoarei care iarăși a lăsat atîtea ferestre deschise spre meditația profundă. Conotația versului transcende realitatea. Gîndul ne poartă în abisurile ființei umane.Tensiunea maximă am trăit-o la următorul vers care pur și simplu mi-a tăiat respirația "și mai cine?" Iată o întrebare hamletiană. Nicolae Aurelian Diaconescu Notă la subsol Dacă poezia era lipsită de interes nu mă opream să fac acest comentariu. Mai am o întrebare să nu rămân prost, biagio cu b mic, înseamnă cumva titiră ?!!! Am aflat că Biagio cu B ar putea fi un cîntăreț, un fotbalist sau un conte. Inima dumneavoastră doamnă, pe cine alege? Eu m-am decis "la moarte pisici, au karma orange, spunea ieri Solange".