Stare ambivalentă

Stare ambivalentă Când ești îndrăgostit viața curge altfel. Era suficient s-o văd, doar în fugă, dimineața, și toată ziua îmi mergea bine. Lucram cu entuziasm că aveam la ce să mă gândesc. Reprezenta pentru mine limanul, reperul, lumina. Flecăream fel de fel. Mă asculta totdeauna fără să mă întrerupă, zâmbea, uneori chiar începea să râdă. Altceva n-auzeam de la ea. Ba greșesc, odată s-a plâns că nu poți avea încredere în nimeni. Aș fi vrut să-i spun că eu sunt altfel, n-am îndrăznit însă, nu puteam s-o mint, să-i promit că m-aș însura cu ea.. Într-o zi însă, când îi explicam cât îmi e de dragă, a început să caște. Și căsca din ce în ce mai des și mai profund. Am înțeles mesajul ei non verbal, o plictiseau vorbele mele. Am părăsit-o fără un bună ziua, la revedere, sau măcar adio! Am încercat să uit pe Dulcineea visurilor mele căutând o altă prietenă. Și am găsit una în total contrast cu prima. Zglobie, râdea din orice, și-mi mărturisea, foarte des, că mă iubește! Ca nimeni alta! Într-o seară, când ne-am jucat cu dorința de a face dragoste, în momentul cel mai fierbinte, a început să caște. Căscaa... Intrigat am întrerupt pentru câteva clipe joaca. Nu te opri, mi-a zis ea, s-a întâmplat ceva? Câinele meu, Japonică îl cheamă, e foarte deștept. Stau de vorbă cu el de parcă ar fi un copil. Seara, când îi dau drumul din lanț, aleargă, sare pe mine, iar când bat din palme îmi aduce în dar un lemn! Gata, joacă-te singur, îi spun după o vreme. Dimineața îl strig și vine să îl leg. Cum a fost noaptea asta, te-ai hodinit? Îl mângâi părintește pe spate, îl scarmăn puțin în cap, iar el începe să caște. Cască de îi trosnesc fălcile. Așa, deodată, am sărit în sus și-am început să cânt. Am alergat într-un suflet la Dulcinee. Te rog să mă ierți, m-am supărat pe tine în urmă cu câteva luni când ai început să caști în timp ce îți spuneam... Nu mai contează, acum știu, mă iubești, mă iubești, mă iubești! Morala Nu totdeauna ceea ce vezi exprimă realitatea. P.S. Oamenii de știință vor găsi explicația de ce în momentele de maximă tensiune începi să caști. Un reputat cercetător științific, întâmplător era o femeie, mi-a mărturisit: Orice stare tensionată, indiferent de cauza care o generează, durere sau plăcere, suferință sau bucurie, este însoțită de o modificare în fiziologia organismului uman-o contractură a vasculaturii, ceea ce are ca efect o stare de axfixie, insuficientă oxigenare-drept consecință, căscatul. Uneori interpretarea semnelor, a unor gesturi, s-a perpetuat de-a lungul timpului eronat. Căscatul spunem că reprezintă indiferență dar poate fi provocat și de plăcere. Așadar starea este ambivalentă, altminteri poți fi dus în eroare. Pentru această mărturisire am iubit-o pe doamna cercetător științific cum nimeni altul n-a făcut-o. Doar că în timp ce făceam cu ea dragoste vedeam sub mine pe Dulcinee!