Alina Manole

Katya, e o idee de interpretare ce ai scris tu, desigur. Probabil că niciodată nu se va reuși poemul perfect, înțeles perfect de cititor. Ca într-o traducere, traduci cuvinte, expresii, însă niciodată nu vei putea traduce sufletul.

Ramona, interesant, da, ar putea fi și așa, sau ca o pierdere și o regăsire. Va trebui să mai scriu despre, poate că acesta e doar un alt început.

Călin, iată o parte din simboluri! Că e alb, că e deasupra, deci ascunsul rămâne încă esoteric, că încă porțile nu sunt deschise, că mai e de mers pe cale și că acest mers necesită sacrificiu, și ce să sacrifici mai simplu decât un melc? de ce melc? pentru că el poartă cu sine acea spirală a Universului, 2 spire și jumătate, pentru că mersul său pare irelevant, pentru că.... hm, am început să îmi explic textele! :)

Liviu, sigur că voi ține cont de părerea ta și voi încerca să găsesc o altă variantă, mai aproape de stilul meu. Fie! :)

Silvia are o explicație literară a simbolisticii și mă bucur că a scris-o aici, după o discuție de o noapte până pe la 3 dimineața? sau patru? :)

Vă mulțumesc pentru comentariile voastre, cu drag.

Dana, ai remarcat bine ideea pe care am încercat să o surprind aici, tocmai acel echilibru yin/yang, femeie/bărbat, întuneric/lumină și ordinea e aleatorie... Mulțumesc pentru notă! :)

Linea, mă bucură prinderea în pensonul tău virtual a culorilor acestor versuri, iar luminița dată de tine \"engramelor\" le acordă un echilibru și o recunoaștere, cu drag, mulțumesc.

Adela, cuvintele tale aici mă bucură și pentru că și mie mi se potrivește strofa aceea, în care \"ea\" este o prietenă de suflet...

Vă mulțumesc pentru treceri și aprecieri!

Alexandru, sunt onorată de cuvintele tale, care vor fi transmise cuiva și, cu permisiunea ta, citate, cândva, într-o carte.

Vladimir, lucrurile se schimbă, și oamenii odată cu ele. Poate nu neapărat îndrăzneață, ci mai puțin criptică. :)

Vă mulțumesc!

Andreea, ai avut dreptate, este un text mai periat, grație răbdării Silviei Caloianu. Mă bucur că ți-a plăcut ceva de aici. Înseamnă că te-ai regăsit, poate în realitatea versurilor.

Ioan-Mircea, ai remarcat drumul, calea, ceea ce am încercat să redau, o inițiere, câteva simboluri, albul, nuanțele, casa, cele două spire jumătate și celelalte, necesare sau inerente. Ferice de cel care știe a vedea și nu doar a privi.

Andu, desigur că m-am prins de alb, atât cât mă pot eu prinde. Nu mi se pare vulgar ce spui, e doar fantezist. Am să încerc să îl rescriu, să vedem ce iese.

George, nu e nici o paradă aici, e doar un drum inițiatic, te invit și pe tine să îl parcurgi și să îl înțelegi. Și e o poveste.

Ioana, e o idee să sfârșesc textul acolo unde ai spus tu. Cât despre \"viața mea sexuală\", e doar o piesă de teatru, o dramă, într-un fel. Se joacă și la Naționalul ieșean. Merită să mergi să o vezi.

Costin, am să mă uit din nou peste text, să văd ce se mai poate revizui. :)

Vă mulțumesc tuturor, cu drag!

Salut telepatia :). Am scris și eu despre ferestre, aproape în același timp am trimis textul, doar că eu mai am de așteptat, cu ceasul în mână cronometrez timpul scurs pe nivelul mării. Frumos text. Ca un mic sfat, renunță la diminutive. Și, pe ce am citit textul tău...

Vasile, e un text, undeva în literatura română, care începe așa: \"dumnezeul la care ne închinăm / ni l-am făurit fiecare / după chipul și asemănarea noastră\".

Andu, ai dreptate. Te rog, schimbă tu. :D

Mulțumesc pentru cuvintele voastre, aici.

Deși nu mă împac cu \"susură\" și \"dimineața / fereastra\", am să salvez poemul tău la favorite.

A ieșit bine textul. Dar tot mai cred că mai e de lucru, pe finalul pe care văd că l-ai lăsat neschimbat. O fi contextual sau poate că reprezintă ceva pentru tine sau pentru altcineva. Mă întreb, ca lector.

Mulțumesc, Gelu, pentru cuvinte și prezența ta neașteptată aici! Mă bucur și pentru aprecierile tale.

Mulțumesc, Gabi, și mă bucur că ai găsit ceva de preferat aici. Mă bucur și că acest text a fost aprobat după 20 de ore de la publicare și nu mai mult. Știi ce avem noi și ei nu au? Cercul poeților dispăruți. Așa învârtim noi lumea pe degete.

Mulțumesc de apreciere, chiar mă bucur că sunt interesantă. Măcar atât! :))
În rest, las așa ambiguu, dar poate, cândva, am să scriu într-un jurnal :).

Mulțumesc frumos pentru aprecieri și mă onorează faptul că îmi citești textele.

La mulți ani! Cu drag de voi, vă citesc.

(Boneta de chirurg, felcer sau... alte specialități? :))

Pe domnul Popa l-am întâlnit într-o vară, în Iași, la o conferință. E un om deosebit, un suflet cald și frumos. Mi-a povestit cum toată tinerețea lui s-a scurs printre gratiile comuniste, de la 16 la 28 de ani. Și, cel mai mult m-a impresionat povestea despre iubirea lui de pe atunci, iubire pe care a păstrat-o în inima sa toată viața, și acum, după 50 de ani de existență a lui și a ei, oriunde ar fi. Și mai e cineva care mi-a povestit, mai întâi și cu mult timp în urmă, despre el. Nu am să dau nume, numele nu sunt decât măști. Povestea acestui om m-a impresionat și va rămâne în sufletul meu și peste timp, în cuvintele unei cărți.

Mulțumesc, Maria, mă bucură nespus cuvintele tale, aici.

Ai surprins bine stilurile. E cam singurul text (mai e unul al lui Lăcătuș) care mi-a plăcut pe azi pe aici. Merită continuată cartea. Poate chiar o scrii până la capăt și o și publici.

Da, Călin, ți-a plăcut filmul? Mie în mod special și muzica din final. E un text scris mai demult. Un text drag mie, care va apărea curând într-un volum.
Mulțumesc pentru trecerea ta aici.

Dorin, mă bucur, mă întristez, apoi mă bucur. Și tot așa. Oi fi bipolară. :) Ce să mă fac? :)

Daniel, am să încerc să folosesc și litere mari, poate ar fi util să învăț să scriu și așa.

Vă mulțumesc și vă mai aștept pe aici!

Cred că poezie este în strofa:

\"în fiecare dintre ele dibui
un semn aproape cald
legat la ochi
cu o fâșie de singurătate\"

Cred că e corect \"dibuiesc\", ca verb de conjugarea a IV-a, dacă nu cumva între timp s-au mai schimbat lucrurile.

Mulțumesc pentru aprecieri și pentru sugestii, ai dreptate, ar trebui să renunț. Dar am să o fac? :) Cine știe...

E ceva deosebit în poezia ta, un ritm interior, o umbră, o tristețe anume, un nu știu ce care mă face să revin. Mereu mi se pune un nod în gât când citesc, și din volumele pe hârtie. Uneori am o lacrimă. O lacrimă care rămâne la colțul ochiului, un alt ochi în care să mă pot privi. Mulțumesc.