Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

simulare

1 min lectură·
Mediu
Oricît voi scutura
pomul din mijlocul grădinii
tot va rămîne între crengile lui
un cuib neștiut de nimeni
ca taina din inima mea.
Cum în fiecare casă părăsită susură un izvor
păzit de îngeri. Altfel cine ar șterge,
dimineața, cu aripile lor fereastra
pînă se zărește lumea de dincolo?
O să mă prefac mort,
să simt înăuntru-mi viețile voastre
ca pe niște ouă străine,
de cuci…
024.329
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
66
Citire
1 min
Versuri
13
Actualizat

Cum sa citezi

Costel Stancu. “simulare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/231846/simulare

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@florin-caragiuFCflorin caragiu
Îmi place această poezie cu expresii de o plasticitate remarcabilă, întâi taina inimii, sau a chipului divin, privită ca un cuib ce nu poate fi răsturnat prin nici o scuturare omenească, apoi îngerii ce păzesc izvorul conștiinței, care șterg \"dimineața, cu aripile lor fereastra/ pînă se zărește lumea de dincolo\" și în cele din urmă acea primire și purtare în cuib a ouălelor străine. Este aici o întreagă scară în trei trepte, de la conștiința chipului la conștiința transcendentală până la conștiința ființei întru asumare a alterității și comuniune.
0
@alina-manoleAMAlina Manole
Deși nu mă împac cu \"susură\" și \"dimineața / fereastra\", am să salvez poemul tău la favorite.
0