Alina Manole

Depinde cum scrii personalele. Toată poezia care se scrie azi este de tip personal. În afară de un text al tău pe care îmi amintesc că l-am desființat pentru că era prost, la ce alte texte te mai referi?

Oricum, textul meu, mediocru sau nu, important e că are o țintă. :)

Mă bucur mult că ai trecut pe aici, mulțumesc! Te pup!

Slash-urile scad din valoarea poemului, din pacate, ingreuneaza citirea sa atenta si fac pierdute detalii. Asteptam sa renunti la ////.

Despre cuvinte, ai surprins exact atmosfera de \"acolo\" o antecamera, practic o antecamera de 6-12-18 luni, multipli de 6 - cica numarul universului. Finalul ironic, ca si cum intreaga viata ar fi o ironie a sortii.
Pentru cine nu stie ce inseamna un pacient care face chimio, un salon cu pacienti care fac chimio, nu a vazut niciodata un astfel de chip stand cu privirea pierduta si cu perfuzia in el, nu poate surprinde profunzimea acestui text.

PS. De cativa ani caut un motto, un ceva, pentru o lucrare a mea despre cancer. Cred ca am gasit.

PPS. Acum vad ca ziua e ca o \"prelungire\" a ferestrei (= a legaturii cu lumea exterioara, a oglinzii, a unei posibilitati de evadare)- ca o prelungire a tumorii maligne in tesuturi, ziua care trece, in final, pentru ca testul e \"negativ\".

“pântecosul vas chinezesc în care ecloza dragonul”
-sau despre lucrurile care se repară-

ecloza - in niciun caz in poezie

nu mă tem, pe mine or să mă lipească la loc
cu mâini îngrijorate o să mă refacă sferă în jurul meu;
era odată o femeie, ascundea răvașe-n mine
[mai multe decât puteam digera cu porțelanu-n întuneric]
erau organele mele și ea a venit într-o noapte cu cineva
stăteau sprijiniți de perete și acele-i cădeau din păr,
negru peste mine, mă împingea pe poliță, atunci i-am văzut umărul,
tot mai spre margine eram, gâfâiau amândoi, mi se aburiseră solzii,
eram împins parcă cu toate brațele, un cot el, un cot ea,
parcă pompau la mine, am atins abisul și
zgomot, s-a făcut lumină-n casă, scandal,
eram pe jos,
m-au adunat atunci, or să mă adune și acum,
voi fi altă vază, alt dragon,
altă femeie cu răvaș în mână.

1. nu alaturi viitorul cu imperfectul in aceeasi strofa
2. nu vad nicio legatura intre inceputul strofei, cu sfera, lipitul etc. si faptul ca femeia venise cu cineva si mai si gafaiau impreuna.

Strofa, retranscrisa dupa parerea mea, ar suna cam asa:

or să mă lipească la loc
sferă în jurul meu
o femeie sa ascunda răvașe in mine
precum organele mele
sau in altă vază alt dragon
altă femeie cu răvaș în mână

atat e [oarecum] poezie, in rest e scena dintr-un film cu batai.

Mi-a placut: \"cât de repede se vindecă o cameră de prezența cuiva\"

Îmi place, parcă e un pic alt stil decât cel exotic folosit în poemele anterioare. Nimic nou pe frontul de vest, ceva nou aici în poem: ”sângele să fie una cu timpul” și cum știi să folosești epitetele. Mai scrie așa.

Am citit textul, este impresionant de sigur, ai momente de genialitate, ca aici:

”și pesemne că nu era născută
din moment ce ciocănea în cer
ca-ntr-o coajă de ou”

(un scriitor ajuns la vârsta maturității ar trebui să fie invidios pe aceste versuri)

dar și de nesigur, ca aici:

”mă lupt cu umbra-n tindă
mai iau o dușcă
și dau
cap în cap cu mine în oglindă
și iau o dușcă”

Și așa e aproape în fiecare strofă.

Desigur că ar fi de apreciat un lucru pe text, de tăiat din cele ne-necesare, de șlefuit până la diamantul pur.

Te rog să îți completezi biografia. Sunt sigură că este la fel de impresionantă ca și poemul de mai sus.

Felicitări!

Editorul care a încadrat acest poem la atelier pesemne că a fost invidios pe metafore, cum ar fi:

”eu am un fel de bătrânețe
a ochiului împrumutată din pleoape de stejar.”

sau

”masă alunecoasă,
lustruită cu treceri de lună”

E un text care curge, un text care se vede că e scris de o mână sigură. De aceea, îl invit pe editorul respectiv să recitească tot textul, iar în final să caute arma crimei și să-și facă sepuku.

Mie imi place tot poemul. Tot. E fascinant, de mult timp n-am mai citit ceva asa de frumos curgator ca acest text. N-am idee dupa ce poem e scris si nici nu sunt curioasa, pentru ca nu il citesc pe VM, dar nu asta conteaza. Ce conteaza e ca ai scris un poem minunat, bun de pus pe muzica, un poem dintre cele care rezista timpului. Chapeau bas!

Felicitari si mult succes mai departe!

Am o rugaminte: poti sa imi indici ce creatii ai trimis la concurs? As vrea sa stiu si eu ce se premiaza la festivaluri internationale de poezie, ca sa imi dau seama daca am vreo sansa. Multumesc anticipat!

Îmi place poemul, e stilul tău caracteristic, glumeț, dar serios până la lacrimi. Remarc în special finalul. Știi Povestea viei - varianta culeasă de Vasile Lovinescu și expusă într-unul din volumele sale, în care se revelează simboluri esoterice ascunse sub formă de mituri - basme: \"...ajunsese cât vârful unui ac, adică la Punct, la Ființa Pură.\" Așa și noi, am putea merge mai departe cu credința că \"și ce-am iubit anul trecut va fi aproape nimic\" e datorită transcenderii pe un Axis Mundi imaginar al poeziei.

Un poem ca o amintire coplesitoare, la care vrei mereu si mereu sa te reintorci, nu pentru ca e frumoasa, ci pentru ca iti umple sufletul intreg.

Un textulet mic, ingradit de limite culturale. Ma intreb daca e platita sau nu reclama la diversi sau e asa, \"mocka\". Pana la poezie, mai ai mult de citit.

Frumos acest text si nu stiu daca as putea schimba ceva in el sau sa il las asa, un text \"ca o caracatita\" care te cuprinde, fie zi sau noapte. Totusi, nu imi place \"incita\", poate gasesti altceva.

Si mie mi-au placut doar primele 2,5 strofe. In rest, parca e din alt text. Dar primele sunt solare.

Sunt neconcordante de latitudine in text si, oricat de voit ar fi incluse, nu fac decat sa deranjeze. N-am inteles de ce e pojghita de gheata, apoi praf, apoi plantatie. Textul incepe mediocru, continua binisor si se termina bunut. Cred ca ar mai putea fi lucrat.

De asemenea, atat titlul, cat si subtitlul sunt neinspirat alese. Textul merita mult mai mult.

Tamara, las un semn aici pentru ca mi-a placut, este un poem deosebit, chiar ciudat, care te introduce intr-o atmosfera unica.
Eu n-am observat \"fruntea senina\", dar, din fericire pentru existentele noastre poetice, Silvia are dreptate. Mai bine modifici, decat sa stai sa explici de ce e sau nu asa.

Felicitări! Mă bucur că această antologie există, o meritați pe deplin!

Scrii bine, dar nu susții discursul la aceeași valoare. Ai idei, dar ai nevoie de exercitiul scrisului. M-am uitat și pe alte texte ale tale, publicate aici. După ce scrii un text, el trebuie lucrat, așa încât să nu apară chestii de genul \"zic că\", \"umbră de suflet\", \"poposi\" ș.a.

Textul de față este singurul text de aici, care a reușit să mă impresioneze puțin, de la \"noiembrie\" lui Ancutz, încoace.

Ce sa iti zic, multi ani si spor la scris. Din ce ai scris, reies doua chestii: prima, ca scrii bine, a doua, ca esti inconsecvent. Daca mai vrei sa trimiti la Bistrita (pana pe 1 octombrie) si crezi ca pot sa ma uit peste volum, da-mi un semn pe messenger, dar lasa orgoliile offline.

Și eu cred că finalul face toată poezia, deși cam alambicat filozofic, iar în rest sunt stări care pun la îndoială inserția autorului în societate :) - de genul beau, fumez, mă uit la filme, văd că altceva nu prea mai face un poet în ziua de azi.