Omul cu 1000 de înmormîntări

multumesc pentru parerea ta. o sa ma gandesc cumva la final. mie mi se pare ca primele doua strofe sunt cadrul, restul e ideea.


cat depre tecstul acela, nu l-am sters. doar ca e indexat cam ciudat.

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13900272/am_cei_mai_deștepți_pereți_din_lume

comentez foarte rar, rar de tot. O fac acum pt ca trebuie. Este un text al naibii de bun! Al naibii pt ca nu trebuie sa comentez de loc, de ce asa si nu asa..bla bla.. Pentru ca daca este castelul tau ne nisip, si este adevarat, se cunoaste mana ta,( tu il strici daca vrei sau nu), singuratatile sunt insa ale tuturor, si ar trebui sa ne vedem, cu tot cu cosmarurile in care nu am putut sa le spunem celor care nu mai sunt, ca ne pare rau ca nu am fost langa ei atunci cand au avut nevoie. Ar trebui sa ne spunem chiar si noua insine,....\" sînt ca un preot
care conduce trupul acesta în pămîntul zilei
mă las învelit de uleiul irespirabil...\" sa ne spunem ceea ce nu ne-am mai spus de mult, unii chiar nicioadata Te iubesc Catalin...te iubesc Leonard...Trist cand va fi sa vrei sa faci lucrul acesta si va fi poate prea tarziu. Cu iubire de frate...sa traim sa nu murim!!!

text bun, cu un ritm interior bine conturat, fluid, puternic, coerent, imaginativ.
Felicitări!
Raul C.

mie nu intunericul rece si umed, nici apele adanci, dar imi plac\" noaptea e un frate mai mare care te inveleste cu o patura veche\" si\" baiatul meu are o mie de vieti si nu exista durere mai mare\", muma transhumantica in peisajul vag terifiant al imortalitatii sterile mi-ar fi pe plac si ea, probabil, de n-ai face din personaj o bocitoare profesionista prin gestica excesiva. constat ca ramai in continuare vrajit si capturat de propria-ti instrumetalitate, singuratate inseamna sa ti se usuce limba si sa ploua cu apa de mare, iar tu te repezi sa culegi toti banutii din toate raspantiile, muri-ti-ar moartea, leo...

Felicitări, o atmosferă care devine palpabilă și crește consolidându-se cu gravitate. Nu e un joc și are o rațiune internă dezarmantă. Un poem atât de excelent că întrece și un strigăt de durere.

Si mie mi-au placut doar primele 2,5 strofe. In rest, parca e din alt text. Dar primele sunt solare.

Cred ca am citit acest text de vreo 5 ori...in perioade ale zilei diferite si mereu gasesc ceva inedit,\"prea frumos\" si bine legat...imi asum \"sfaturile critice\" din trecut venite de la tine.

pe un picior de plai / pe o gura de rai...
\"o femeie înmormîntată în hainele-i negre
întreba fiecare trecător
nu mi-ați văzut cumva băiatul?\"

mai sus, am vrut sa spun ca nu m-a impresuionat felul in care vrei sa spui ce s-a mai spus. nu ma impresioneaza defel (dimpotriva!) nici ambiguitatile din aceste randuri:

\"apoi zorii încep să plîngă din cîini vagabonzi
și din brutării ies aburi cu miros proaspăt
semn că e gata\"

ca de obicei: ai si randuri de retinut, dar care se pierd in balast, in pretiozitati. imi vine greui sa spun ce as fi salvat, eventual, din textul de față: poate ca expresia \"și-mi place să mă strîng în mine / ca un lichid galben sub o arsură\", desi... imi suna, cumva, masochist.

catalin. esti cam o exceptie in pag mea. multumesc.
RIC, sper sa ma citesti in continuare
noemi, inca nu sunt un geniu, dar cred ca invat cum sa ma spal intr-o picatura. probabil peste o vreme o sa te invit sa mergem sa inotam intr-o lacrima.
emanuel, si eu ma simt mai excelent decat excelent citind aprecierea ta.
alina, toate lucrurile, inclusi omul devine mai urat (fizic) spre final.
Claudiu, multumesc.
Silvia, ma bucur ca incepi sa ma citesti constant. plecaciune.

tema mioritică a măicuții bătrâne \'\'inmormântată în hainele-i negre\'\' este tratată într-o inegalabilă manieră, chiar dacă retorică la-nceput, nu face decât să sublinieze tragismul căutării disperate, în sigurătatea cosmică, de acolo de unde nu vine niciun răspuns

Cata luciditate, atata drama - ca sa rezum poezia. E un text foarte bun, desi pe alocuri usor pretentios. Imi aduce aminte de prestiinta din Dune.

Poemul tău este un cal greu de strunit, de aceea atâtea păreri,dar de ce 1000, asta nu-mi spune nimic. Îmi pierzi mesajul.Felicitări!

Nicolae Popa, faptul ca ma citesti si imi luminezi drumul e o onoare pt mine.

Catalin Al Doamnei, nu m-am gindit la teme mioritice, dar sint convins ca orice mama de oriune ar face la fel.

Vlad, aluzia asta la Dune e de-a dreptul surprinzatoare. Nu ma mira, doar ca e greu cuantificabil ce paleta de trairi exhiba un tecst.

Valeriu Dinca, 1000 nu trebuie sa insemne mai mult decat faptul ca e un nr simbolic, o cantitate suficient de mare.

Foarte bine sustinute compozitional primele trei delimitari textuale dar... ce ne facem cu strofa a patra ? prea suna a reimprospatare cu miros de Miorita si de mama ce isi cauta fiul... poate e doar o actualizare a spatiului ondulatoriu al lui Blaga, habar nu am ce ai vrut sa spui aici, insa imi place metafora ultima, ea anuleaza parca efectul fals al penultimei \"strofe\" in care parca e prea mult spus \"o femeie inmormantata in hainele-i negre\", e ca o definitie a redundantei, nu crezi? In fine, e doar o parere.

Doare ?

Oare durerea este cea care anima aceasta stare interioara plina de ganduri lichefiate, singuratatea noptii tale este dorita.
Asteptarea raceste entuziasmul si asterne intelepciune peste cuvintele tale voit neslefuite.
nota 10