AI
Alina Ilovan
Verificat@alina-ilovan
România
„,,Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,/cu aripi crescute înlăuntru,/care bat plutind, planând,/într-un aer mai curat - care e gândul!" (N. Stănescu-,,Laudă omului")”
Cronologie
Poate un desen în creion? Și acolo sunt idei,chiar dacă nu iau forma cuvintelor, dar nu e nimic rusificat în denumire. Poate ne mai dați un indiciu. Răspunsul e alcătuit dintr-un singur cuvânt?
Pe textul:
„Ghicitoare 791" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
ContextA fost albă mititica,
Dar a scris creionu-atâta...
Plus că, cu mâneca ta,
Ai mai trecut peste ea.
Apoi, cu o radieră, ai mai șters
Câte-o parcelă.
Acum să nu ne mirăm că
E cenușie, zău.
M-am mai gândit la mina creionului, dar ideile nu sunt pe ea.
Pe textul:
„Ghicitoare 791" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
ContextAsociez acest text cu o sferă, căci cuprinde în strofele sale și simplitatea, și ceea ce e de nepătruns. La o primă lectură, aduce a pastel modern, însă, fiecare lectură relevă alte sensuri mai profunde. Percep dimineața, dincolo de începutul zilei, ca simbol al renașterii universului exterior, dar și ca reînnoire a conștiinței.
Consider că este un text a cărui valoare stă în multitudinea interpretărilor pe care le suportă.
Mi-a plăcut mult. Felicitări!
Consider că este un text a cărui valoare stă în multitudinea interpretărilor pe care le suportă.
Mi-a plăcut mult. Felicitări!
Pe textul:
„Să se lumineze, domnule!" de Cezar C. Viziniuck
0 suflu
ContextVă mulțumesc pentru aprecieri și pentru steluță! Mărturisesc că nu mă așteptam, deoarece această poezie este una dintre cele mai puțin ,,lucrate", dar mă bucur că v-a plăcut.
Pe textul:
„Dați-mi să beau sufletul curcubeului!" de Alina Ilovan
0 suflu
ContextEu aveam în minte o teracotă a bunicii (era cu ,,ler" încorporat...ce bunătăți ieșeau de acolo...). Oricum, deja era divulgat răspunsul ghicitorii când am scris, însă mi-a plăcut prea mult jocul, nu m-am putut abține. :)
Mult suces și sănătate!
Mult suces și sănătate!
Pe textul:
„Ghicitoare 790" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
ContextȘi are italiana mea o burtă mare,
uite-așa!
Deși de vremea-i cam trecută,
Mai naște prunci rumeni, pufoși,
Acum mai rar ca altădată,
Pentru copiii pofticioși.
uite-așa!
Deși de vremea-i cam trecută,
Mai naște prunci rumeni, pufoși,
Acum mai rar ca altădată,
Pentru copiii pofticioși.
Pe textul:
„Ghicitoare 790" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
ContextVă mulțumesc pentru lectură și pentru interpretare. În ceea ce privește pensula măiastră, nu am gândit-o ca fiind a mea, însă fiecare cititor este liber să o atribuie cui dorește (ar fi aproximativ trei opțiuni). Aceasta este frumusețea artei.
Pe textul:
„Răsărit" de Alina Ilovan
0 suflu
ContextMă bucur că acest text a reușit să vă transmită ceva. Vă mulțumesc pentru indulgență și pentru comentariu. În ceea ce privește verbul cu pricina, am oscilat între acesta și ,,a modela". Deși ,,a modela" era mai potrivit pentru atmosfera poeziei, am ales ,,a compacta" pentru că mi s-a părut că redă mai precis acțiunea de presare ușoară, care se exercită asupra sarmalelor. ,,a se strânge" l-am folosit cu sensul de ,,a se aduna". Probabil că nu a fost o alegere inspirată din acest punct de vedere, însă, folosit în acest context, contrariază cititorul, îl face să își pună întrebări, ceea ce nu mi se pare neapărat un lucru rău.
Haina de autor este una nouă pentru mine, încă încerc să aflu cum să o port.
Haina de autor este una nouă pentru mine, încă încerc să aflu cum să o port.
Pe textul:
„Miros de sarmale" de Alina Ilovan
0 suflu
ContextAceastă poezie descrie anxietatea într-un mod halucinant, aruncă cititorul în vârtejul unui atac de panică ce nu-i aparține, însă pe care îl trăiește ca pe o experiență proprie. Anxietatea nu se vindecă, ci se acceptă ca atare.E ca o umbră care te însoțește pretutindeni, pe care ai urât-o cândva, dar alături de care înveți, în timp, să mergi și să trăiești.
Pe textul:
„Atlasul tulburărilor psihice II" de Erika Eugenia Keller
Recomandat0 suflu
ContextPoezia dumneavoastră are o cadență moale, acaparantă, care învăluie cititorul asemenea minciunii dulci pe care o evocă. Rondelul propune o perspectivă subtilă asupra creației poetice, în care minciuna devine mai degrabă o formă de revelație decât un act de falsificare, nefiind nici pe departe un mod de anulare a sensului, dimpotrivă, îl multiplică, te seduce, te amăgește și te ține în labirintul său.
Mi-au plăcut în mod deosebit versurile „Eu în cuvânt întorc spre haos struna / De florile luminilor mă mir”, care, din perspectiva mea, surprind poetul în ipostaza unui demiurg al limbajului, ce recreează lumea din haos, iar florile luminilor devin simboluri ale cunoașterii difuze, ale misterului care nu se risipește, ci se adâncește.
Percep textul ca fiind mai degrabă o poezie a esenței, întrucât forma vine doar să completeze miezul, nu este o broderie gratuită.
Mi-au plăcut în mod deosebit versurile „Eu în cuvânt întorc spre haos struna / De florile luminilor mă mir”, care, din perspectiva mea, surprind poetul în ipostaza unui demiurg al limbajului, ce recreează lumea din haos, iar florile luminilor devin simboluri ale cunoașterii difuze, ale misterului care nu se risipește, ci se adâncește.
Percep textul ca fiind mai degrabă o poezie a esenței, întrucât forma vine doar să completeze miezul, nu este o broderie gratuită.
Pe textul:
„E dulce-n labirint de om minciuna" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextPunctul de plecare este trauma copilului neînțeles, nevăzut, nevalidat, care ajunge să-și piardă conturul personalității. Deși argintiu, nu are reflexii, bucăți din trupul lui se regăsesc sub canapea, alături de alte lucruri a căror lipsă sau prezență nu o simte nimeni, printre alte mizerii.
Experiențele ulterioare,atât cele pozitive, cât și cele negative sunt, inconștient, încercări de a depăși această condiție, încercări de autovalidare, care eșuează. Astfel, deși trece prin diferite transformări fizice și lăuntrice, cercul începe și se închide în dreptul aceleiași răni.
Vocea poetică este una matură, detașată, care mai degrabă observă decât retrăiește, devenind, în final, resemnată.
Dezamăgirea, tristețea, empatia, durerea, dezgustul și, în final, resemnarea, un cumul de trăiri adunate într-un mănunchi de versuri.
Experiențele ulterioare,atât cele pozitive, cât și cele negative sunt, inconștient, încercări de a depăși această condiție, încercări de autovalidare, care eșuează. Astfel, deși trece prin diferite transformări fizice și lăuntrice, cercul începe și se închide în dreptul aceleiași răni.
Vocea poetică este una matură, detașată, care mai degrabă observă decât retrăiește, devenind, în final, resemnată.
Dezamăgirea, tristețea, empatia, durerea, dezgustul și, în final, resemnarea, un cumul de trăiri adunate într-un mănunchi de versuri.
Pe textul:
„Mercur rosu" de Ada Kethevan
Recomandat0 suflu
ContextAr mai fi ,,sinergia dintre stima de sine ridicată în mod gratuit și atitudinea negativă sau pozitivă"- este foarte actuală.
Cred că îndoielile și, uneori, neîncrederea, fac posibilă evoluția, reversul este plafonarea, autolimitarea, iar rezultatul ar fi combinația sugerată mai sus.
Pentru mine este un text greu de urmărit, prea încărcat cu elemente de jargon și neologisme. Ideile, în schimb, par profunde, meditații asupra caracterului și a personalității.
Cred că îndoielile și, uneori, neîncrederea, fac posibilă evoluția, reversul este plafonarea, autolimitarea, iar rezultatul ar fi combinația sugerată mai sus.
Pentru mine este un text greu de urmărit, prea încărcat cu elemente de jargon și neologisme. Ideile, în schimb, par profunde, meditații asupra caracterului și a personalității.
Pe textul:
„Sinergia, liberul-arbitru şi atitudinea 4" de razvan rachieriu
De îmbunătățit0 suflu
ContextAr putea fi introducerea unui text mai amplu, însă am citit cu plăcere, nu m-am putut desprinde.
Pe textul:
„Aripi frânte, zbor regăsit" de Veronica Piperan
0 suflu
ContextClaudiu Marin, mulțumesc pentru interpretare și pentru apreciere. Ați intuit bine și ordinea, și spațiul, fiecare cifră are o semnificație, iar cifra 9 le înglobează, marcând o închidere, dar și o deschidere.
Pe textul:
„Omuleț din gheme" de Alina Ilovan
0 suflu
ContextÎmi mai vin idei între timp, dar aveți dreptate. Voi publica doar după ce le voi revizui.
Pe textul:
„Tăcere spartă" de Alina Ilovan
0 suflu
ContextEste o poezie în care metafora devine limbaj natural, imaginile create sunt aproape palpabile, iar comparația din prima strofă este foarte sugestivă, zborul este frânt, devine imposibil, căci nu poți zbura doar cu o aripă, nu-i așa?
Aripa-nume cade ,,pe fundul unei fântâni fără ecou", semn că orice formă de comunicare este suprimată, însă pot exista si interpretări mai adânci. Fântâna aceasta m-a dus puțin cu gândul la fântâna lui Haruki Murakami.
Poezia are un impact emoțional puternic, imaginea din ultima strofă emanând brutalitate și tandrețe deopotrivă.
Îmi place stilul tău!
Aripa-nume cade ,,pe fundul unei fântâni fără ecou", semn că orice formă de comunicare este suprimată, însă pot exista si interpretări mai adânci. Fântâna aceasta m-a dus puțin cu gândul la fântâna lui Haruki Murakami.
Poezia are un impact emoțional puternic, imaginea din ultima strofă emanând brutalitate și tandrețe deopotrivă.
Îmi place stilul tău!
Pe textul:
„Nodul absenței " de Amur
Recomandat0 suflu
ContextMulțumesc pentru feedback!
Ideea centrală ar fi golirea de conținut a comunicării, transformarea acesteia în șabloane care nu mai înseamnă nimic, întrebările devin retorice, simple formalități. Se preferă tăcerea în locul lor, însă aceasta este pângărită (spartă). Este regretul pentru pierderea empatiei și a adevăratei interacțiuni umane. La un moment dat, ajungi să te conformezi, să nu mai răspunzi cu
adevarat, folosind, la rândul tău, șabloane, întrucât înțelegi că nimănui nu-i pasă cu adevărat de răspunsuri. Cam despre asta ar vrea să fie textul, pe scurt.
Într-adevăr, domnule George Pașa, îmi e dragă opera lui Marin Sorescu, însă nu mă gândeam la acea poezie când am scris. Am remarcat asemănarea după prima lectură, dar textul meu vorbește despre altceva,contextul e altul, așa că nu am considerat necesar să intervin pentru a modifica.
Sunt primele poezii pe care le scriu și am vrut să aflu dacă e un început bun.
Vă mulțumesc amândurora!
Ideea centrală ar fi golirea de conținut a comunicării, transformarea acesteia în șabloane care nu mai înseamnă nimic, întrebările devin retorice, simple formalități. Se preferă tăcerea în locul lor, însă aceasta este pângărită (spartă). Este regretul pentru pierderea empatiei și a adevăratei interacțiuni umane. La un moment dat, ajungi să te conformezi, să nu mai răspunzi cu
adevarat, folosind, la rândul tău, șabloane, întrucât înțelegi că nimănui nu-i pasă cu adevărat de răspunsuri. Cam despre asta ar vrea să fie textul, pe scurt.
Într-adevăr, domnule George Pașa, îmi e dragă opera lui Marin Sorescu, însă nu mă gândeam la acea poezie când am scris. Am remarcat asemănarea după prima lectură, dar textul meu vorbește despre altceva,contextul e altul, așa că nu am considerat necesar să intervin pentru a modifica.
Sunt primele poezii pe care le scriu și am vrut să aflu dacă e un început bun.
Vă mulțumesc amândurora!
Pe textul:
„Tăcere spartă" de Alina Ilovan
0 suflu
ContextOttilia Ardeleanu, am repostat, deoarece nu știam cum funcționează pagina. La un moment dat, am avut impresia că s-a blocat.Mulțumesc pentru lămuriri!
Pe textul:
„Tăcere spartă" de Alina Ilovan
0 suflu
Context,,Iubescul" de pe noptieră mi se pare o imagine frapantă, abstractul se materializează, devine un obiect comun, unul cu care te poți șterge la ochi, ceva ce poate fi folosit și pentru purificarea trupului, nu doar a sufletului.
Apoi, ,,cana cu buza în jos" imaginea banală a unui obiect casnic spălat și pus la uscat mi se pare, de asemenea, surprinzătoare, fiind inversul ,,iubescului". Cana se abstractizează, devine interiorul pregătit pentru a-l primi pe Dumnezeu.
Nu știu dacă interpretările sunt corecte, dar îmi place poezia și felul în care reușiți să folosiți obiectele comune pentru a surprinde semnificații adânci sau felul în care imaterialul se concretizează. Felicitări!
Apoi, ,,cana cu buza în jos" imaginea banală a unui obiect casnic spălat și pus la uscat mi se pare, de asemenea, surprinzătoare, fiind inversul ,,iubescului". Cana se abstractizează, devine interiorul pregătit pentru a-l primi pe Dumnezeu.
Nu știu dacă interpretările sunt corecte, dar îmi place poezia și felul în care reușiți să folosiți obiectele comune pentru a surprinde semnificații adânci sau felul în care imaterialul se concretizează. Felicitări!
Pe textul:
„te duminicesc" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
Context