Nodul absenței

titlu metaforic și un discurs pe măsură. Prima strofă mă duce cumva spre Fontana di Trevi, contrar sensului abordat, însă tocmai asta dă autenticitate discursului.
Ei, și descântecele se leagă de fântâna fericirii și ce frumos ai articulat: "Dragostea nu moare, doar migrează
într-o altă tăcere, mai adâncă."
Finalul este deosebit!
Felicitări, Amur!

Mi-ar păcea să comentezi și tu texte care îți atrag atenția, ce zici?!
Succes!

Mi-ar plăcea și mie să mă exprim legat de textele colegilor. Dar tot scriu, șterg, scriu șterg și renunț. Nu mă simt încă demna să exprim o părere. Încă nu m-am găsit pe mine...

nu mă convingi cu asta. Citește și regulamentul saitului. Un nivel superior se câștigă prin muncă. Nu e suficient doar să postezi. E necesar și să interacționezi. Firesc. Ca în viața de zi cu zi. Editorii sunt, ca să zic așa, primii "muncitori" pe terenul Poeziei. Sper că m-am făcut înțeleasă.
Te așteptăm cu impresii pe textele care îți surâd!

Este o poezie în care metafora devine limbaj natural, imaginile create sunt aproape palpabile, iar comparația din prima strofă este foarte sugestivă, zborul este frânt, devine imposibil, căci nu poți zbura doar cu o aripă, nu-i așa?
Aripa-nume cade ,,pe fundul unei fântâni fără ecou", semn că orice formă de comunicare este suprimată, însă pot exista si interpretări mai adânci. Fântâna aceasta m-a dus puțin cu gândul la fântâna lui Haruki Murakami.
Poezia are un impact emoțional puternic, imaginea din ultima strofă emanând brutalitate și tandrețe deopotrivă.
Îmi place stilul tău!