E dulce-n labirint de om minciuna

Omul duplicitar, fals şi veleitar se mişcă prin “labirintul minciunii” din care nu poate ieşi, fiindcă îi lipsesc adevărurile care îl puteau scoate din labirint şi aşeza în transparența realității.

Poezia dumneavoastră are o cadență moale, acaparantă, care învăluie cititorul asemenea minciunii dulci pe care o evocă. Rondelul propune o perspectivă subtilă asupra creației poetice, în care minciuna devine mai degrabă o formă de revelație decât un act de falsificare, nefiind nici pe departe un mod de anulare a sensului, dimpotrivă, îl multiplică, te seduce, te amăgește și te ține în labirintul său.
Mi-au plăcut în mod deosebit versurile „Eu în cuvânt întorc spre haos struna / De florile luminilor mă mir”, care, din perspectiva mea, surprind poetul în ipostaza unui demiurg al limbajului, ce recreează lumea din haos, iar florile luminilor devin simboluri ale cunoașterii difuze, ale misterului care nu se risipește, ci se adâncește.
Percep textul ca fiind mai degrabă o poezie a esenței, întrucât forma vine doar să completeze miezul, nu este o broderie gratuită.

apreciez spusele voastre...