Alin Pop

- poezia tobogan ai intrat, nu te mai poți opri decât dacă te pui dinadins de-a curmezișul. Și atunci îți vin ceilalți în cap. - poezia mușuroi oricum te-ai așeza, tot te furnică ceva, măcar

pretext: \"Ar râvni la una mică\" Cristea Loredana de ce e mai grasă-n zamă o găina mai cu seamă? puicuța care-i prea verde când vede râma se pierde

Contrast poezia-i vie artă e, nu sport dar poeta știe, după ea ești mort Conflict între generații spui că tinerii au plină mintea cu prostii, sunt zmei care-i singura lor

curg copii din cer cristalini ca o revărsare de cioburi intră soarele printre muchii în delir de culori și reflexii multiple zornăitul lor pătrunzător mi s-a insinuat sub joben, pe sub

Soarele a căzut atât de repede pe acoperișurile de peste drum în ziua aia, că nu m-ar fi mirat să mai sară înapoi de câteva ori ca o minge mare portocalie. Dar nu, nimic miraculos nu se poate

prin vers își pune etichetă și lumea zice că-i poetă eu m-am lăsat sedus și iată constat că este doar versată versune prin vers își pune etichetă eu m-am lăsat sedus și iată când lumea

Pe cărarea aspră către Cel de sus de sfinți zic bătrânii că vei fi răpus. Însă dacă invers, spre om vrei s-o iei, mai bine ia seama la alți dumnezei!

dacă stau la fereastră spre ceea ce socot că s-a întâmplat deja atunci viitor este tot o sumă de întâmplări pe care datorită unor neajunsuri subiective prefer să le plasez într-o poveste

sub cerul alb și stilizat zâmbesc planare liniști de munte snob îndepărtat ce-n somn divide miriști senin o stâncă înspre est se-apleacă peste hăuri rememorând destinul fest în sufletu-i cu

comete saprofite și sori murmurători sub geana ta iubito mistere de umori din fașa neputinței vei cerne peste noi subtile neființe în clipele șuvoi se-ntunecă sub bolta destinului mă

pătrund prin efracție într-o poveste o delapidez de înțelesuri de zâne și djini deopotrivă ca să ies apoi prin refracție și să-mi plimb gașca de piticoți în văzul lumii. dacă sunt suficient de

nu-ți mai agita tristețile neputințe imaginare așternute steluțe în păr nu sunt astrolog, nici măcar un mag deghizat m-am rătăcit printre sentimentele tale ca un copil abandonat cuvinte egale

cerul ca o cuvertură cade peste noi valuri albe-n aventură ne prind pe-amândoi cad într-una, cad în șoaptă ciucurei flocoși ne privim gândind vreo faptă ca doi eschimoși afundați în vis

mi-am pus kimono pe cuvinte ziua cea mare, azi kumite timpul este o născocire, o scuză a absurdului logica și devenirea sunt celași lucru, universul determinist este visul unui lanț inspir,

de la o vreme, oglinda îsi cam râde de mine îmi prezintă pe cineva care crede că sunt eu

si azi bem poezie ca nebunii cu rime oarbe ce ne strâng din haos cuvintele ne leagă strâmb pe funii în dans obscen cu mineral adaos metafore de pluș zac derizorii trăire înrămată-n

barbare hoarde, nerostiri acerbe năluci în dans exotic despletit un ochi de jar în pântecul tău fierbe și mă aruncă ciob în asfințit în firul ce desparte emisfere hipnotic o genune s-a