Alin Pop

iaca, încă un semn, mulțam și ție, fermecătoare corasmia

mulțumesc, corasand.
\"știu că voi ajunge ca odinioară la un pas de a fi eu, niciodată oglindă\"

am rămas multă vreme blocat, nu prea mai am cuvinte, dacă ziceți voi că merge, eu ce să mai zic. nu-i dădeam nici un credit acestei poezici. mulțumesc din suflet de încurajări, ne citim reciproc. inspirație!

salut și eu acestă ingenioasă îmbinare a simplității și firescului cu erotismul fără perdea, un zâmbet aruncat sub pătură. adevărat, nu mulți mai au curajul să scrie așa optimist zilele astea
felicitări bogdan!

nu mă declar cunoscător, dar câteva lucruri am aflat și eu

prima strofă aș putea s-o rescriu în versuri de 12/11 silabe, așa
(scuze pentru devierea sensului)

mai fă-mă să-ți aflu din nou nemurirea
în fiece noapte să ard ca un vreasc
sărutul narcotic să-mi ia răzvrătirea
ecouri de ape să simt că renasc

-/--/--/--/-
-/--/--/--/

dar dacă aș pleca așa mai departe, n-aș putea finaliza un sonet, pentru că am nevoie de versuri egale. rima vreasc/renasc însă, nu-mi permite să termin versurile 2,4 în silabă neaccentuată, deci nu pot obține versuri egale. aici văd ca opțiuni: fie renunț la una din rime vreasc/renasc sau nemurirea/răzvrătirea, fie renunț la forma de sonet și fac trei sau patru catrene.

despre poezie, dincolo de formă, numai de bine, plăcut mult

ești tare răbdătoare carmen, mult mai răbdătoare ca mine, de stai mereu așa aproape.

versetul cela e suficient de celebru (dinaintea filmului la care faci referire), încât socot că-l pot cita ca atare.

faptul că te disociezi (prin sintagma \"vă ies vouă\") de un anume grup plasează comentariul tău oarecum înafara subiectului poeziei de față. dar ceva tot ai sesizat, și anume că e vorba de ceva \"pe la mijloc\" și că trebuie fugit de banal. nu e rău, mă declar mulțumit

îți recomand ca, în loc să te declari înafara unor grupuri imaginare, să mai cauți pe site, vei găsi poezie de toate formele și cu cele mai diverse tematici. cu răbdare îi vei identifica pe autorii care îți sunt potriviți și de la care eventual vei putea învăța ceva. desigur, de la timidele mele încercări poetice nu e mare lucru de învățat

Șerban, in locul tău m-aș bucura de așa publicitate :)). Mai ales că nu scrii deloc rău.
Am observat repetițiile (sunt mai multe) chiar după ce am trimis comentariul, prea târziu, mersi.
Rămân la părerea mea, comentariile tale la care se referă eseul de față sunt lipsite de substanță, nu conțin o justificare a afirmațiilor, mai mult, acestea sunt prea divers interpretabile. Justificările au venit abea acum, ...în regim de urgență.
cu respect,

În urma unei așa de iscusite revelări a interioarelor, exterioarelor și multelor alte părți ale creației în cauză, (\"ză big bos\" dedalul), cine mai cutează a arunca cu vorbe?

Iaca, oarecum în același stil de joc îmi voi permite și eu o scurtă disertație. Am să încep cu o secvență al cărei dublu sens m-a frapat și care pare a fi scăpat ante-comentatorilor. În strofa a doua putem citi \"de ieri până azi\" dar și \"devine o mie de ieri\", în această formă intrevedem o neașteptată profunzime ideatică. Imaginea din oglindă asimilată ego-ului în contrast cu sinele adevărat riscă, prin spargerea oglinzii, să-și piardă aparenta coerență, iluzoria apartenență la substanța sinelui, a conștiinței martor. El (ego-ul) rămâne în urma acestei spargeri, metaforic - o disociere, doar o sumă de amprente lăsate de evenimentele trecute (o mie de ieri), iar subiectul resimte teama (țipătul alb) regăsirii adevăratei lui naturi, aceea nelimitată de formă, nemanifestată. Intreaga meditație este construită în jurul acestei idei, o căutarea identității pendulând între resimțirea directă a suferinței (\"aici e durere, acolo culoare\") și observarea detașată, din exterior, a fenomenelor (\"văd unghii ce-și dor rădăcina\").
Intelectul, scena obișnuită a desfășurărilor de idei, este plasat în final deopotrivă la periferia oglinzii, mutând teatrul acțiunii într-o dimensiune mai personală decât o simplă disertație filosofică, dar este în același timp și suport al trăirii, un suport care susține construcția și, de ce nu, un instrument în slujba căutărilor interioare.

liviu, mulțumesc mai ales pentru răbdare, cum știi tu să-ți pleci urechea la omu\' mic ;)

+ un efort demn de laudă, o migăloasă analiză de laborator a fenomenului poezie, privit atât ca specie literară cât și ca formă generică de manifestare a spiritului uman.

- pe de altă parte, un efort demn de o cauză mai bună - construirea lui în jurul comentariilor cu totul lipsite de substanță ale lui ș.g. cauzează rău construcției, astfel că în locul unei alcătuiri grupată coerent în jurul unei idei centrale găsim aici un discurs în apărare, destul de dezlânat sub forma unei simple alăturări de idei doar înrudite între ele.

și una și alta sunt la fel de reale. mulțumesc raul

\"imi cunosc lungul nasului\"... da\' latul îl cunoști?
iete că ți-a comis-o mae, o meritai.
șarpele cela, teoretic e în coloană, dar să-l faci bici e ceva îndrăzneală.
altfel, nu dispera, mi-a spus mie discret de curând, știe bine a număra. noi ne vedem de drum :))

(zic eu că umerii aceia n-ar tebui să se repete)

cu drag

atâta, de acari nu pomeniși nimic. ori poate scoți și matale vreun folos de-aici

într-o zi, un individ cam ciudat mi-a furat umbra. a luat-o și s-a dus cu ea. m-am uitat lung după el, de fapt am rămas perplex, ce naiba să facă cineva cu o umbră? mai ales că a mea era și cam uzată, se tocise zdravăn cât s-a târât pe atâtea străzi, dădusem cu ea în toate gropile, o ștersesem de toate zidurile. mă rog, omul a luat-o ca pe un soi de premiu și eu am schițat un gest cu mâna s-o prind, mai mult de complezență, dar n-am depus plângere la poliție. asta s-a întâmplat deja de ceva vreme, și abea acum pricep cum se face că au unii așa multe umbre

cu drag,

să vă zic, eram sâmbătă seară cu zână cu tot în stație. ningea așa fain, mai erau acolo încă mulți așteptând, și-i cuprinsese pe toți hârjoana în zăpadă, plutea în aer ceva. nici n-am băgat de seamă că ceasul era mult peste ora ultimului tramvai. și-am plecat pe jos spre casă, grupulețe și perechi, înșiruiți printre nămeți, cale de vreo oră până în rahova. să tot vină așa ore, tare mă bucur că mai știți despre ce e vorba.

vladimir, jocul și viața sunt pentru mine la fel. spre disperarea serioșilor din jurul meu ;). iete, de vreo trei luni mă joc de-a poezia, asta-i treabă de om serios?

era deja frumoasa ascensiunea ta, dar acum ca mi l-ai descifrat pe buraq, totul capata mai mult sens, si mie-mi plac tare tare sensurile. mai ales cele de jos in sus.
\"să-mi uit dorul de matcă în câte o deltă\" asta e de pus semn de carte

multumesc

evident că au fost discuții, evident că s-au găsit voci care să amintească de vremuri apuse cu urale și ovații. sau că explozie de \"sentimentalisme ieftine\".
eu unul am citit mare parte din dedicații, iar unele mi-au părut foarte inspirate, deloc conspirate...
acum, după ce valurile s-au mai domolit, vin și eu, mai ferit asa, pe pagina ta să-ți fac o urare, că n-am făcut-o nicăieri: să nu te părăsească niciodată puterea de luptă, să nu te-ajungă oboseala sau blazarea pe unde vei merge.

cât despre comentariile mele șuie (a la bulibaș bilibaș) nu sunt convins că pot scăpa definitiv de aste apucături. dar promit să încerc a fi o leacă mai coerent și mai simțitor.

trebuie să recunosc, nu mă așteptam să-mi fac ascultate tristețile(mă rog, un fel de a spune) cu vorbe așa simple. dar ceea ce mă surprinde tare plăcut este diversitatea culorilor pe care le-a aruncat poezica mea în fiecare. judecând acum, după ce am primit mai multe reacții, și aici, și în alte părți, socot că finalul e la locul lui așa cum e, nu prea poetic, dar sincer și întrucâtva deschis.

vlad, schimbarea ta \"la față\" din ultima vreme îți șade tare bine, dacă mi-e îngăduită o părere

florina, dacă ți-a plăcut, mă bucur, dar dacă ți-a adus și un zâmbet, e și mai bine. frumusețea e în privitor. cât despre vorbe firoscoase, încercăm și noi să ne strecurăm printre ele. reușim numai sărbători

Don\' sache, dacă mai vii cu băutură pe pagina mea, te dau pe mâna ceneaului, mai ales că e oră de maximă audiență. Ne deschizi pofte mai puțin demne de așa spațiu culturnic.