Poezie
Ascensiunea
Renunțări I
1 min lectură·
Mediu
![](\"http://img.photobucket.com/albums/v633/arhonte/femeieluna.jpg\")
îmi e viața râu despletind o pădure sfântă
pravălindu-se în prăpăstii și mânăstiri de știume
ori mangâind pietrele într-o liturghie a liniștii
demoni ciudați închipuind fermecate silfide
mă despart în două albii răsfirate spre poli
se întâmplă să curg spre izvoare
purtat de Buraq într-o lume de crini
Jibra\'il ridicând vălul iubirii pe chipuri uitate
sau să-mi uit dorul de matcă în câte o deltă
locuită de păsări străine ce nu mai știu limba zborului
odihnindu-mi rătăcirea lângă purtătorul de sabie
(aici izvoarele se plimbă desculțe prin iarbă
clipocind ori jucându-se cu greierii în bălți)
mi-a fost viata o bucurie a darului
multumire celui vechi de zile
binecuvântat fie numele Lui
acum
în vremea ispitei mele
mă privesc printr-o mie de ochi limpezi
Izra\'il ridicându-mi apele în zbor vertical
spre un tărâm fără oameni
Fotografia apartine domnului Narcis Virgiliu
073.096
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Negru Vladimir
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Negru Vladimir. “Ascensiunea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/negru-vladimir/poezie/103573/ascensiuneaComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CA
Fie-ti permanent limpezi ochii in acest zbor dinspre a deveni spre a fi...
0
NVRemus... misterul e tot ce mai am... misterul cunoasterii de sine :) ID de YM negru_vladimir
Andreea... a fi... bine zis... multumesc de urare.
Va mai astept!
Andreea... a fi... bine zis... multumesc de urare.
Va mai astept!
0
NVAlin... ce sa-i facem si noi... chiar si cand acolo unde ne stau picioarele ne sta si capul ochii tot spre cer privesc... o fi acolo ceva :)
Multumesc de prezenta ta aici.
Multumesc de prezenta ta aici.
0
AMDistincție acordată
Hmmm... idee remarcabila, primul text in care regasesc in forma ne-banala ideea zborului, atat de (de)monetizata.
\"in vremea ispitei mele\" - poate una dintre sublimatele exprimari ale existentei noastre ludice.
Felicitari redundante.
Pentru a razbate, ar trebui luat alambicul si facute ceva vraji, apoi rostite cateva cuvinte dar sunt sigur ca asta se va intampla, peste un timp care, desigur, va curge.
Inutil ca orice gest de acest fel, remarc acest text.
Despre imaginea asociata, numai bine! Am suferit o erectie intelectuala spontana, si nici macar nu am vazut lumina.
Bobadil.
\"in vremea ispitei mele\" - poate una dintre sublimatele exprimari ale existentei noastre ludice.
Felicitari redundante.
Pentru a razbate, ar trebui luat alambicul si facute ceva vraji, apoi rostite cateva cuvinte dar sunt sigur ca asta se va intampla, peste un timp care, desigur, va curge.
Inutil ca orice gest de acest fel, remarc acest text.
Despre imaginea asociata, numai bine! Am suferit o erectie intelectuala spontana, si nici macar nu am vazut lumina.
Bobadil.
0
NVAndu... multumesc pentru cuvintele tale ce si-au gasit aici salas, chiar fie si numai sub forma unor \"felicitari redundante\" :)... ascensiunea e desigur un soi de zbor numai ca in fapt \"sburatorul\" nu se mai foloseste de propriile aripi ci este la randul sau purtat de forte ce exced propria vointa, puteri ce vin de dincolo de fire, din lumea primelor dimineti.
0
Mi-a placut misterul lasat in jurul ideilor: \'mânăstiri de știume\' si \'izvoarele se plimbă desculțe prin iarbă
clipocind\'. Lasa-mi si mie un ip sau adresa de e-mail, mai schimbam impresii!...