Alice Diana Boboc

îmi pare rău că imaginația ta este limitată doar la asemenea imagine. Nu oricine poate înțelege maturitatea femeii. Nu e vina ta.

Cornel și Tamara, vă mulțumesc tare mult pentru comentariile voastre și pentru aprecieri. Voi ține seama pe viitor de repetiții și clișee și vă mai aștept ! Toate cele bune! Alice

Are vreo legatura cu Narnia? Si cu lumea de poveste din dulap? :)

Mulțumesc tare mult pentru comentariul tău și să știi că a fost o adevărată surpriză pentru mine să văd că ți-a plăcut poezia mea atât de mult. Cuvinte de preț sper să mai primesc din partea ta, de \"n\" ori câte 7. Cu drag, Alice

Tare haios textul. Simpatic de tot. Păcat de Styx :(((. O să recitesc poezia până la ultimul rând - o să mă fac că nu îl văd. :)

Alberto.. chiar nu imi este teama de atelier. Atata timp cat ceea ce simt reprezinta pentru mine o poezie, altceva nu mai conteaza. Mulțumesc pentru trecerea ta printre versurile mele. :)

Ionela, îți mulțumesc tare mult pentru aprecierea ta, sincer mă bucur când descopăr că ceea ce simt eu are ecou în sufletele cititorilor. Și nu este așa, la urma urmei? Nu vedem persoana iubită ca fiind un înger? Te mai aștept! Cu drag, Alice

Mulțumesc pentru cometariul tău și pentru apreciere! Prin expresia \"comori în comori\" am vrut să subliniez o bogăție pusă la un superlativ absolut. Iar că strugurii sunt culeși, trebuia să specific... că se ințelegea altfel că îi las acolo și ar fi fost păcat, nu? :) Alice

Ești foarte amabil, dar ar însemna să plagiez, chiar dacă îmi place formularea ta. Mulțumesc tare mult pentru atenția acordată, însă nu pot posta idei care nu îmi aparțin. În schimb, poți posta tu o poezie, dacă vrei, ca variantă a poeziei mele, cu trimitere. :)

Pe cât de ample au fost celelalte comentarii ale tale, pe atât de scurt e acesta. :) Ce cârcoteli mai există acum?

Mulțuumesc pentru ultimul tău comentariu. Uite, cum ți se pare acum? :) Alice

\"Vă mulțumesc, dar nu am înțeles și nu sunt de acord...\" cu ideea de a fi vorbi \"deandoaselea\" în versul final. Că mă implic sau nu, ține de cititor să înțeleagă. Pentru că în poezie e vorba de intenția cuiva (a mea, a ta, a oricui - cu condiția ca intenția să existe) de a vedea lumea, de a afla ce cuprinde ea, dincolo de ceea ce putem doar vedea. Și chiar dacă privești în jurul tău, nu e totul. Trebuie să vezi mai departe decât alții, pentru că știi, cred, foarte bine, că sunt atâtea persoane cu privirea îngustă, limitată. Nu trebuie să mergi prea mult, nu trebuie să faci mai mulți pași decât sunt necesari, pentru a afla ce e în jurul tău. Și un șarpe, dacă știi, nu poate face prea mulți pași, bietul de el, decât cu privirea. Doar în gând ar încerca să pășească.
Văd că nu prea înțelegi referirea la diamante. Intenția mea era de a aduce o notă de jucăușenie poeziei, de trimitere într-un plan rural dacă vrei. Ce poate fi mai plăcut, mai relaxant, decăt să vezi o pisică jucându-se cu ceva sclipitor? Fie ele bobițe de sticlă, de rouă, de diamante lichide? Și să vezi pe unde le ascunde?
Îmi pare rău că răspunsul meu anterior ți s-a părut a fi \"agitat\" însă acuzația că arunc diamante la porci, m-a uimit într-un mod neplăcut. Formularea ta a fost în măsură să mă determine să reacționez așa. Mă bucur că nu te-a \"rănit\" răspunsul meu și îți urez succes în comentariile viitoare. Bănuiesc că nu mă vei lipsi de plăcerea lor, chiar dacă - așa cum ai ținut să menționezi, ai cheltuit efort, timp și sensibilitate, de parcă nu s-ar fi subînțeles.

Mulțumesc pentru observațiile făcute, dar nu am înțeles și nu sunt de acord cu ideea de a fi vorbi \"deandoaselea\" în versul final. Că mă implic sau nu, ține de cititor să înțeleagă. Pentru că în poezie e vorba de intenția cuiva (a mea, a ta, a oricui - cu condiția ca intenția să existe) de a vedea lumea, de a afla ce cuprinde ea, dincolo de ceea ce putem doar vedea. Și chiar dacă privești în jurul tău, nu e totul. Trebuie să vezi mai departe decât alții, pentru că știi, cred, foarte bine, că sunt atâtea persoane cu privirea îngustă, limitată. Nu trebuie să mergi prea mult, nu trebuie să faci mai mulți pași
decât sunt necesari, pentru a afla ce e în jurul tău. Și un șarpe nu poate face prea mulți pași decât cu privirea.
Intenția mea referitoare la diamante era de a aduce o notă de jucăușenie poeziei, de trimitere într-un plan rural, cotidian. Ce poate fi mai plăcut, mai relaxant, decât să vezi o pisică jucându-se cu ceva sclipitor? Fie ele bobițe de sticlă, de rouă, de diamante lichide? Și să vezi pe unde le ascunde?
Îmi pare rău că răspunsul meu anterior ți s-a părut a fi \"agitat\" însă acuzația că arunc la porci diamantele, m-a uimit într-un mod neplăcut. Formularea ta a fost în măsură să mă determine să reacționez așa. Mă bucur că nu te-a afectat răspunsul meu și îți mulțumesc pentru comentariu. Alice

Dacă găsești roua ca diamantele în iarbă, nu înseamnă că ea e aruncată la porci. Cam dură este exprimarea ta și departe de mine ideea. Asta e. Fiecare cu imaginația lui.

Poate fi foarte bine poezie, de ce nu? Consideri că dacă e luminoasă, pură, nu poate fi poezie, ci doar o epistolă? Dacă ar fi fost doar o descriere cu sânge și macabru, cum sunt multe așa-zise poezii de pe acest site, putea fi considerată așa, nu?

Olga, Raul, vă mulțumesc pentru comentariile voastre.
Olga, trimiterea la Lorelai nu a fost întâmplătoare. El se gândește la Lorelai pentru a-i prelua in vreun fel sau altul \"abilitățile\". Ai dreptate însă cu neologismele.
Raul, promit că o să o rescriu. :) Alice

Traian, îți mulțumesc pentru steluța ta, măturisesc că am avut o mare surpriză când am văzut-o! De asemenea, și pentru comentariul tău. Când am scris-o, mă gândeam la cât de imateriali putem fi, cu haine sau fără, în fața timpului, un fel de melci care încercă să-l oprească, doar târându-se.Încă o dată, mulțumesc. Cu drag, Alice

Răzvan, îți mulțumesc pentru comentariul tău și pentru faptul că ai reușit să treci dincolo de cuvinte unde ai găsit durerea unui destin asfixiat. Moartea fluturilor din suflet se cere a fi măcar rapidă când îi prinde în insectarul ei. Te mai aștept! Cu drag, Alice

Depinde daca tu crezi sau nu în ce transmit cărțile de tarot. Cine nu crede, nu vrea să citetească în tarot doar pentru a-și descreți fruntea. În poezie era vorba de figurile \"personajelor\" din cărțile de tarot - care sunt nepăsătoare, indiferente la mesajul pe care îl transmit. Dacă totul e întâmplător sau nu, e discutabil. Există doar coincidența sau totul e prescris dinainte? Și destine ruginite pot fi, destine care lasă timpul să își pună amprenta de plictis, de inutilitate, de ratare. Mulțumesc pentru comentariul tău, Ștefan, și te mai aștept! Alice

Mădălina, îți mulțumesc pentru comentariu. Al doilea vers din prima strofă e tot o idee de întărire, de subliniere a faptului că plumbul Și-a schimbat starea lui lichidă; era în sânge atât de mult plumb încât făcea valuri (convulsii)- nu curgea lent precum plumbul topit. Iar toată cantitatea respectivă a putut să se solidifice, întreținând durerea transformată în materie dură. Te mai aștept! Cu drag, Alice