Asclepios (sau Aesculap)

Se face dimineață în pădurea foșnitoare, Dintre munți. Tânărul Arici-Pogonici s-a trezit, căci azi e joi Și se grăbește spre școală. Tropa-tropa! Aleargă vesel printre firele de iarbă Și se dă de-a dura printre tulpinele de iasomie, De pe marginea potecuței. Lângă nucul bătrân, se oprește și salută respectuos: „Bună dimineața domnule Nuc!” „Bună să-ți fie inima, tinere Arici-Pogonici” Lângă poiana fermecată s-a întâlnit cu Tânărul cocostârc ce aleargă grăbit spre școală. Lipa-lipa. „Ce faci Pogonici?” „Salut Coco!” Ajung instantaneu în fața școlii. Hărmălaie mare, căci azi se dau diplome și mențiuni speciale Pentru cel mai frumos și inteligent pinguin de pădure. Pogonici și-a dat seama că și-a uitat trusa cu compasuri, În poina fermecată, când s-a oprit să bea apă, Din iazul, pe unde înoată, dezinvolt, Peștișorul de aur. Aleargă repede tropa-tropa Își recuperează din iarbă trusa, Și iar tropa-tropa spre școală. Stupoare!!!... Școala a dispărut: În locul ei e o poiană plină cu Margarete, Ce se spală pe față și pe dinți. Pogonici, nedumerit, se uită în dreapta. Nimic. Se uită în stânga: Asclepios (sau Aesculap), jos pe iarbă, Îmi croșetează un pullover, Căci a început să bată un vânt rece, Peste Styx.