Dulapul (Rime Ghimpate)

si astfel mai facusi un pas, prin Infinitul ce-a ramas, pe tarm, in cer si in nimic, te insoteste un pitic care isi tine-n varf de ac un univers in ochi de rac, ori daca zici ca-i ochi de drac eu stiu la teatru un dulap ce are-n el mai multe usi din mostenirea cu matusi... Alberto, astazi, pe scara cu noduri de Tymp am dat de-un calendar in care cineva vorbeste despre fericiri... spune si tu cum se lovira in decor dulapurile noastre... pe policioara din fata ferestrei deschise spre far, o tabla de sah, o rogojina si multe, foarte multe zaruri... vorba ta, Alberto: \"În fiecare dimineață
Mă trezesc cu o senzație...\"

Acelasi Iann, prietenul...

Da Alberto, cam asa vin diminetile, cu zdranganituri de oase din dulap, acu nu stiu daca-s poetice, depinde, scheletele mele cinta la madolina, asta numai ca sa ma nerveze, detest mandolina, cind le-aud, deschid usa si le pocnesc in cap, atunci se-apuca de cintat la acordeon, alt instrument antipatic, nici macar nu mai deschid usa,le las in durerile lor,asta-i motivul pentru care mi-e imposibil sa scriu versuri:)

imi place senzatia de dulap. mi se pare extraordinara formularea asta. dulapul, locul unde ne tinem hainele, devine insusi omulul, obligat, mai mult sau mai putin de societate, sa poarte, cu fel de fel de ocazii, alta haina a personalitatii sale.
adjectivul stanjenitoare starneste un plus de neputinta fata de normele si prejudecatile sociale in care ne trezim, zi de zi, fara a mai incerca sa le constientizam.
apare doar din cand in cand, o revolta, o psihoza, cum se spune aici. care e declansata de acel sentiment ce se numeste, dragoste.
femeia determina prin aparitiile ei in viata poetului, adevarate avalanse, intorsaturi de situatie, sau orice de genul asta, ea ajungand sa fie precum un trandafir al carui spini il protejeaza, dar in acelasi timp ii raneste pe care care nu stiu sa-l culeaga.

ca si forma parca as renunta la acel \"poetic\". nu stiu de ce, mi se pare-n plus.

te trezești cu senzația sau chiar ești dulap de-a binelea?
și cu biata femeie ce ai, sadicule, de o ții la mititica, înfășurată-n rețeaua aia de ghimpuțe? înțeleg că ai psihoze, da\' de ce nu te tratezi, totuși, cum spui în subtitlu?

de la mine din cartier și trebuie să rezist precum Garda de Onoare la Waterloo: \"mor dar nu mă predau\"
Iann, serios, diminețile mă trezesc, mereu, stânjenit.
Luana stai să vezi când o să încep să fac fac proză, să vezi câți scheleți stânjenitori se învârtesc dimineața pe lângă mine.
D-le Peia, repet, nu se mai dau compensate.
Ancuța. Cred că ție o să-ți mai pe larg între 4 ochi cum stă treaba cu poeta și cu sârma ghimpată.
Mulțumesc tuturor.

Alberto, da si mie un schelet doo ca m-am saturat de-alea personale de tot scot capu de prin sertare c-o pereche de chiloti pe parietal:)

spre tine. lasă că-ți dau o pereche nou-nouță de scheleți, stai fără grijă, la prima proză, promit.

senzatii avem toti dimineata, Alberto , te cred ca te trezesti dulap, dupa cum te chinui tu cu arici pogonici, cred ca noaptea l-ai scris, cred ca nici nu fumezi ca sa nu-ti fie rau, dar tot nu ti-e bine....versurile de mai sus te-au salvat intr-un fel poetic
cu toate ca substantivul senzatie eu nu prea stiu sa -l fi intilnit in poeme...
tu dormi in pat sau in dulap? senzatie are omul si cind pica robinetul!

dulap, da, si eu am fost un dulap, dar nu de haine...cindva cineva nu stiu cine l-a ars si intr-o zi nu l-am mai vazut in oglinda...

ptr suflet nu exista compensate, nu mai astepta , ia trenul si du-te la mare, nisipul ajuta mersul, iar mersul drege limfele, stiu de la luana si uite ca pe mine m-a facut bine, eh, nu mai scriu, dar cel putin pot sa merg....

când e vorba de senzații și poezie. Eu sunt un biet paria, nimerit din greșeală pe site-ul acesta.
oricum, mulțumesc pentru grija poetică pe care mi-o arăți, chiar am, așa, o senzație de onoare (nu de dulap) că mi-ai atras atenția la unele greșeli inerente.

nu exista greseli, exista citeva directii....generale....si cine te tine sa scrii senzatii (doar ca la acest cuvint unii, si altii, ar putea sa se gindeasca la altceva, decit ai dorit tu sa spui)
de la paria la paria, cine crezi ca e pe cal cu fruntea sus printre atitia poeti renumiti, cred cel putin din cite zice unul si altul...pe controlate si vazute...eh, glumeam
nu te mai tingui, ia-ti draga lumea in cap si scrie cu toata seva gindurilor tale....lasa-te criticat, cumparati creioane si scrie si corecteaza, dar pe la Styx sa nu mai treci ca nu e bine, glumeam

poezia de sus mi-a placut serios, nu te lasa cumva intristat de tonul meu, sunt uneori cam ca arici pogonici, adica cu ghimpi, dar nu de rautate

Are vreo legatura cu Narnia? Si cu lumea de poveste din dulap? :)

Hmmm,

Dormi mai des confrate, așa te vei trezi mai des, cu astfel de perluțe cât ditamai dulapul.
Nu te trata, Doamne ferește.
Te vindeci și rămânem și mai puțini.

Ce interesantă... modestia de a-ți fi încadrat scrierea la personale...

dintre lostrițe, cu drag...

Alice ce glumeață ești tu, dar numai când vrei! :D
Romulus, încerc mereu să ma perfecționez, când o să cred că o să scriu ceva bun o să-l trec la poezie, până atunci rămân la personale.
Mulțumesc.