Între mine și pielea mea

desi ai multe repetitii (nereusite), am remarcat \"să-mi răcorească pielea de la călcâie / când în vârfuri merg / pe țurțuri de vânt\".
in aceste trei versuri ai reusit sa construiesti poezie; o imagine care se detaseaza (cu mult) de restu\' textului.
felicitari pentru cele trei versuri.

cu stima, Cornel Stefan Ghica

E un loc pe care nu știu dacă l-au descoperit copacii!!
Cu un astfel de început te poți lansa în orice aventură poetică, m-a atras imediat.
Mai remarc
- căderiel de soare din soare
- să-mi răcorească pielea de la călcâie
- o pânză de apă șifonată
- între mine și pielea mea începe hibernarea
Există însă și o moleșeală, o cădere în clișeu, de exemplu, iau în palme, o sting cu suflarea mea, o arăt vântului, căptușesc cu frunze. Palmă, suflare, vânt, frunză, e o inflație de astfel de cuvinte. Deci, alături de versuri scânteietoare, aveți fraze comune, așa îmi pare mie, și cred că vă puteți concentra atenția asupra acelor versuri care v-au surprins, v-au izbit atunci când le-ați scris. Sper ca nu veti lua în seamă ceea ce v-am spus.
Vă salut, tama

Cornel și Tamara, vă mulțumesc tare mult pentru comentariile voastre și pentru aprecieri. Voi ține seama pe viitor de repetiții și clișee și vă mai aștept ! Toate cele bune! Alice