Alexandru Popa

Îmi beau ceaiul de dimineață și aburii nu mai îmi dau putere să încep ziua așa cum o făceam atunci când se amestecau cu răsuflarea ta. Felia de pâine e geloasă pe tine și se așează, de supărare,

Deșir visul meu ca pe un ghem în care sunt fărâmițate culorile tale. Am fost tentat să spun culorile „noastre”, dar după ce mi-ai croșetat răsuflarea timp de trei ani îmi dau seama că nimic nu

Lumină aș vrea însă nimic nu pot culege. Al înțelepților îndemn de al meu jalnic suflet nu se leagă. Ce vină am eu? De ce de al cunoașterii jug nu pot să scap?

În fiecare zi am văzut aceleași obiecte în jurul meu. Pixul de plastic nu valora pentru mine mai mult de doi lei, iar foile de hârtie, pe cât de albe, pe atât de lipsite de sens. Am trăit într-o

Ne-am născut mestecând păcatul. De atunci păcatul ne mestecă pe noi: secundele, căptușite cu ură, dorințele, turnate în aur, răsăriturile, spălate cu sânge - un comunism al

Cu fiecare răsuflare scrijelesc un fior dintr-o poveste pe mugurii chitării. Fiecare coardă mă ucide cu farmecul ei sfâșie bucăți din trecut și înțeapă viitorul, asemeni acului mamei

Prea multe versuri scriu pentru tine, Iubito, Și poezia noastră va expira curând. Prea mult prezent am mestecat împreună, Iubito, Dar la cină... vom mânca pământ. Aurii speranțe îmi dansează

- Pe cine iubești cu adevărat? secundele întreabă. - De ce trebuie să iubesc neapărat pe una din voi, fecioare ale infinitului? De ce trebuie să fiu eu EU? Și de ce trebuie să aibă totul

Stau răstignit în umbra amintirii tale. Timpul trece cum trece și zâmbetul tău înșelător, dar în cușca mea timpul stă pe loc și răsuflarea pereților se luptă cu răsuflarea mea. Tăcerea

Aș vrea să îți spun ceva banal, ceva simplu, care să îți transforme ochii în stelele de pe cer și să dea răsuflării tale iz de iasomie. Un \"te iubesc\" scris în cod Morse care să își piardă

Frică, prea multă frică zace în mine și nu știu de ce nu mai pot să ascult fiecare picătură de ploaie. Picăturile căzute din cer care pătrundeau în fiecare parte a ființei erau viața mea...

Joc de copil... - toți suntem copii ai vieții - încerc să construiesc un turn până Sus! În această construcție nechibzuită îmi pun toate speranțele. Tai din mine câte un cub și cu sânge îl

Ieri am văzut un prieten cum încerca să își coasă gura: împungea acul prin buza de jos, trăgea cu putere, înțepa din nou buza de sus... a continuat cu aceeași mișcare regulată până când s-a

La știri am auzit că moartea așteaptă venirea verii. Văd și eu că temperatura crește cu fiecare frică din noi. Ghețari sunt din ce în ce mai puțini și în curând ne vom topi de tot.

A trecut mult timp de când nu am mai văzut o poveste de dragoste în mica mea bucătărie. Era o vreme când dragostea plutea în aer - sau în supă, ceai, cafea... Se pornise o idilă chiar

O văd și acum pe bunica cum croșetează stele. Tot mereu mi-am dorit să fiu croșetator de stele și să am o lună numai a mea. Și am rugat-o să mă învețe și pe mine. Dar de fiecare

Bunica îmi spune sā nu accept singurātatea „lor”. Sā traiesc numai cu singurātatea „mea”. Sā o pun la murat, îmi zice ea în glumā. Eu știu, copile, pentru

Mă întreb de ce nu mai e frumosul așa cum îl știam când eram mic ? Când eram ... \"mai mic\". Întotdeauna voi fi mic în fața secundei. Poți să spui că sunt ipocrit, dar nu mai știu să

Umbra mea mai aleargă încă... Fuge și se ascunde într-un muc de tigară aruncat pe stradă. Tot mereu face mișto de mine în felul acesta. Si i-am spus de atâtea ori să stea ca un cățel în

Însemnătatea întrebării nu contează cât timp pe-acest pământ deșert latent apasă. În ciuda faptului că fiecare fulg dinamitat de neputință cu disperare scrijelește apusul... până să se

În fiecare zace vioara, dar arcușul nu rodește tot timpul... doar din șapte în șapte precum vorbele bunicii vorbe vechi de un veac dar care își scad densitatea cu fiecare cântec. Jilav e

Inimi stoarse de zeamă lumi paralele, rădăcini fără glie... fie chiar și o mie. Începuturi de beteală se leagă și lacrimile oricând pot înflori să împodobească pomul de Crăciun ... sau

Ai înceta să mai scrii dacă ai afla că pixul cu care scrii te urăște ? Ai înceta să săruți dacă ai afla că fiecare sărut este doar un pas spre o mare de lacrimi ? Ai înceta să admiri