Ne-am născut mestecând păcatul.
De atunci păcatul ne mestecă pe noi:
secundele, căptușite cu ură,
dorințele, turnate în aur,
răsăriturile, spălate cu sânge -
un comunism al
- Pe cine iubești cu adevărat? secundele întreabă.
- De ce trebuie să iubesc neapărat pe una din voi,
fecioare ale infinitului?
De ce trebuie să fiu eu EU?
Și de ce trebuie să aibă totul
Frică,
prea multă frică
zace în mine
și nu știu
de ce nu mai pot să ascult
fiecare picătură de ploaie.
Picăturile căzute din cer
care pătrundeau în fiecare parte a ființei
erau viața mea...
La știri
am auzit că moartea
așteaptă venirea verii.
Văd și eu
că temperatura crește
cu fiecare frică din noi.
Ghețari
sunt din ce în ce mai puțini
și în curând
ne vom topi de tot.
Aruncă-te înainte săgeată,
Șuierând prin aer !
Șuieratul însă nu-i al tău,
Cum mă îndeamnă pământul să cred.
Zgomotul îl face golul prin care treci,
Nimicul acesta inutil, insipid,
Fără de
Doi necunoscuți,
Două ființe,
Două inimi
Ce își poartă în tăcere singurătatea
Se întâlnesc pe marginea
Unei romantice borduri,
Într-o zi ploioasă.
Un loc fără nici o importanță.
Dar ce mai
Călăul meu, uită-te la mine !
Privește-mi ochii să vezi frigul, foamea, întunericul
Încercând să spargă cristale de speranță
Și să le culeagă bucată cu bucată,
Până când nu mai e nimic.
Ai tu
la început e disperare
apoi urmează dezmăț,
durere
și teamă.
Plânsul
nu poate fi înghițit
dintr-o dată.
Soluția ...
îl tai in bucățele mici și
pavez cu el
Soldați ai morții, veniți în grabă
Să striviți totul cu furia voastră
Cu gloanțe, cu săbii să omorâți vise,
Departe de inima ce vă îndeamnă la luptă,
Speriați de dragostea ce vă stă în
Vă voi spune acum povestea mea, a Ciocanului din debara.
De o veșnicie încerc să bat în perete un Cui, cu care sunt prieten la cataramă,
Contaminând liniștea...
poc! poc! poc!
Obosesc din ce
Cu fiecare răsuflare
scrijelesc un fior dintr-o poveste pe mugurii chitării.
Fiecare coardă mă ucide cu farmecul ei
sfâșie bucăți din trecut și înțeapă viitorul,
asemeni acului mamei
Am văzut odată o floare,
o floare mai frumoasă și mai mândră
decât toate celelalte flori din grădină.
…
Și îmi plăcea tare mult să mă uit la ea.
Toate grijile mele dispăreau atunci când priveam
Înserările
se apleacă sub povara ta -
mai bine zis a amintirii tale.
În liniștea măiastră
gunoaie siderate scobite în hârtie
se îneacă în golul dintre noi.
Iluzii se încarcă
în blițuri
Lacrimi amare se sparg pe podea
Lacrimi strigătoare la cer
Lacrimi pline de durere
Lacrimi în care se regăsește toată lumea,
În care se adună toată forța, toată dragostea, toate
Un zar ... șase fețe.
Îl arunc și am o șansă din șase
Să găsesc numărul câștigător.
“Un zar” ... un milion de fețe
Mai frumoase, mai prăfuite,
Cu fețe ascunse,
Ca să câștig am o șansă la ...
Joc de copil...
- toți suntem copii ai vieții -
încerc să construiesc un turn
până Sus!
În această construcție nechibzuită
îmi pun toate speranțele.
Tai din mine câte un cub
și cu sânge îl
Destine reci,
surplusuri muritoare
se topesc în stearpa
cetate a inocenței.
Numai ce a fost spart
încurajat de forțe imanente
reapare,
cu mii de fețe noi
mai pure.
Dureri răstălmăcite
Stau aici, învăluit în această ceață densă,
Și nu pot rosti nici un cuvânt.
Totul îmi pare dulce, cald,
Plin de siguranță,
Ca glasul unui înțelept.
Și nu văd demonul care mă strânge de gât,
Din
Diminețile nu mai sunt
dospite cu vise.
Mă uit înainte de toate la
cifrele ceasului digital -
asta pentru că am uitat
să trăiesc.
Bunicii conversează cu
un răsărit de soare -
asta pentru că
O văd și acum pe bunica
cum croșetează stele.
Tot mereu mi-am dorit
să fiu croșetator de stele
și să am o lună
numai a mea.
Și am rugat-o
să mă învețe și pe mine.
Dar de fiecare
Bunica îmi spune
sā nu accept singurātatea „lor”.
Sā traiesc
numai cu singurātatea „mea”.
Sā o pun la murat, îmi zice ea în glumā.
Eu știu, copile,
pentru cā am trāit
și am murit
mai
Un drum deschis poate să nu fie un drum bun,
la fel cum un drum închis poate să nu fie rău.
Depinde din ce capăt îl parcurgi...
Viața unui bătrân înțelept e frumoasă privită înapoi,
precum
Ce ar mai fi de spus
Când tu ai spus nespusul
Mușcând cu ochii tăi ?
Ochi în care am văzut ce e mai rău,
Mai rău decât furia, decât ura, decât durerea,
Decât dorința de a smulge tot ceea ce nu
Mă aflu într-o oală cu legume
Și fierb la foc mic,
Împreună cu ceilalți prieteni,
Puși aici de “marele bucătar”,
Ce vrea să gătească o supă delicioasă
Pentru ospăț.
Sunt aici împreună cu
AP