Alexandru Gheție
Verificat@alexandru-ghetie
„Când am văzut ce plictisitor e paradisul, am alunecat într-un purgatoriu de întrebări”
Pitești, 1980 - liceul teoretic "ion barbu", pitești - univ. "spiru haret"/ limbi și literaturi străine, bucurești - profesor engleză/română - poezii publicate în "românia literară" (nr 5/2009), "argeș", algoritm literar, etc - premiul II - concursul național de poezie "george suru", caransebeș - "tratamente pentru inimă" - antologie de…
cu excepția unor adjective care mi se par puțin forțate, gen ”plânsete silențioase” ori ”culori oarbe”, ”însuși aerul” mi se pare un text bun, iar metafora pietrelor cinice e reușită. discursul curge, nu sunt împotmoliri, suișuri, coborâșuri iar imaginile-s sugestive, curajoase :).
mișto tare aici:
”Dacă ar încăpea tot întunericul de afară
În mine,
Și s-ar forma un abis strâmt,
Tapetat pe exterior
De celulele în stadiul de agonie,
Iar în interior ar fremăta mugurii de lumină”... - tocmai pentru intenția asta de a sugera prin extreme, ori termeni antitetici, cum or fi :)
mai trec
Pe textul:
„Două pietre cinice" de Ana-Maria Mateescu
e bine inserat acel ”și nu aș schimba nimic”, chiar dacă adevărul se lasă turtit pe masa aceea sfințită :)
fain
Pe textul:
„sarabanda " de Silvia Goteanschii
și poate... am intuit starea ta :)
Pe textul:
„Intuind imediat starea mea" de Lavinia Micula
e un text bun acesta, cu imagini reușite și cu un mesaj puternic.
aș pleca de la ”nici un cizmar nu pingelește întoarcerea”... pentru că despre întoarcere e vorba aici, de nevoia de protecția părinților, chiar de minciuna aceea care ne face să continuăm. de nevoia de prieteni.
o poezie despre singurătate și regretul ”imposibilei întoarceri”...
Pe textul:
„mâncăm de pe jos" de Vasile Munteanu
”în tine o liniște se umflă
până la înălțare”
de fapt relația cu corpul întregului text.
”într-o rugăciune sunt
atâtea păcate” - aici e mult adevăr :), dar nu cred că ele, păcatele, s-ar topi cumva. nici la ceara lumânărilor, nici dincolo de vitraliile albastre ale voronețului. dar dacă mai există verbul ”a crede”, atunci, de ce nu? :)
Pe textul:
„cu un gând mai sus" de Ottilia Ardeleanu
faină relația primei strofe cu cea de-a doua. practic la poli opuși, una despre plecare, ieșire din real, aplecare, pierderea echilibrului, alta despre cărți lipite cu lapte (poate fi aici și o destinație), ”poveștile cu witzy”, etc...
povestea e, totuși, despre ”colțul cel mai îndepărtat”, locul unde o simplă atingere poate crea iluzia unei ne-singurătăți reci :)
Pe textul:
„Fâșii" de Cristina Sirion
doar limba, doar pe aceeași limbă putem să ne spunem, totuși, orișice...
și ironie și ne-ironie :) aici
îmi plac ”picioarele ultramarine cu biciclete zmeu”. și comparația aceea cu pantofiorii ”miresei proaspete de mărgăritar”. albi și noi...
Pe textul:
„poem patriot" de mihai amaradia
ideea e că, oricâte s-ar spune, mereu e insuficient. pentru că ea, coraline, ”se pricepe la orice”, ”scrie tot ce vede”, ”nu are vârstă”, planează între real și ireal. deci nu se poate termina decât atunci când autoare, coraline, ori una și aceeași se... plictisec/ plictisește :)
Pe textul:
„coraline la terapie" de Silvia Bitere
iar relația orizont îngust//poezie ce ”se umflă uniform” e reușită :). păcat că tot pentru orizontul acela astupat de preș ” se umflă”...
fain
Pe textul:
„ars poetica" de Alina Mihai
leo - asta sper și eu, mulțumesc
cristina - mă bucur că apropierea aceea există. și e... reciprocă :)
gabriel - sper să se citească și dincolo de rânduri, volumul acesta :) - știi la ce mă refer
anni - mulțumesc pentru sfaturi, în primul rând. apoi pentru clipele în care, citindu-te, m-am simțit... altfel
marius - oricâte păpuși, mulțumesc...
iulia - era normal să îți placă poza. nu coperta. doar tu ai făcut... clic-clic :). serios, mă bucur că ai... scris
Pe textul:
„Păpuși - volum debut - Alexandru Gheție" de Eugenia Reiter
Recomandattextul e unitar, poate prea multă ”împletire de stele” prin heleșteu// - ca să iasă poezia frumoasă, dar aici da, :), merge...
mai trec
Pe textul:
„Da," de Diana Manaila
pentru mine în textul acesta e singurătate în fiecare vers, cuvânt. e ca și cum nu ai putea să înțelegi singurătatea altuia decât ducând-o pe a ta până la final. pentru că drumul de la un capăt la celălalt pe pe o bară îngustă cu loc doar pentru tine și simțirile tale... fain,
alex
Pe textul:
„cântec de adormit singurătatea" de Adriana Lisandru
afișul pe care dorești să-l așezi printre versuri e destul de încifrat. dar transmite. și asta-i cam tot ce contează. frigul, gândurile de iarnă plus teama să nu ”plăpândești”, apoi această pierdere de echilibru între afară/înăuntru atrage cumva. trenul vine să taie ceva, somnul mecanic e fain. dar da,
dincolo de toate,
rămâne fiecărui cititor un pahar cu... mesaje. fie că-i gol ori plin...
mai trec
Pe textul:
„trenul" de Mara Calinescu
ottilia - pentru că ești, mai ales, mulțumesc :);
liviu - să fie... de bine :)
alina - mulțumesc...
lavinia - m-aș bucura mult dacă aș micșora cât mai mult distanțele acelea :)
silvia - dacă ești alături, e... biiine :)
vasile - mulțumesc pentru trecerea pe aici
cristina - știi, mulțumesc. pentru că știu că tu știi ”câtă muncă stă în spatele acestor mușchi/ce-ți ridică liniile feței” :)
simona, adriana - mulțumesc...
george - și eu îmi doresc să scriu mai bine :). mulțumesc pentru semn
adrian - mersi
ioan - mulțumesc, dă-mi o adresă :).
silvia, iarina - mulțumesc mult
felix - thanks a lot
silvia - despre păpuși :), da, să poarte noroc :)
eugeniei - mulțumesc pentru reco, efort, etc :)
Pe textul:
„Păpuși - volum debut - Alexandru Gheție" de Eugenia Reiter
Recomandatdar steluța mea e mai mult pentru ceea ce ai ales să ”înghesui” aici, în poezia de dragoste. :)
și totul e sincer, încă de la titlu... pentru că cine, iubind, nu îți dorește să scrie ”Cea mai frumoasă poezie de dragoste pentru tine” ?:)
grupajul final e super. asta mai ales pentru că taie puțin din senzația aceea de zbor înalt. și te trezește.
uneori, când citești Poezie, pare atât de ușor să o scrii...
Pe textul:
„Cea mai frumoasă poezie de dragoste pentru tine" de adrian pop
”două lopeți se auzeau departe
de trupul meu se îndepărtau”
la fel și imaginea căluțului...
se simte aici permanent o depărtare, de parcă ceva s-ar strânge, s-ar chirci sub frică sau doar o simplă amenințare. ceva... retractil :)
- după umila mea părere două adjective cred că tulbură puțin atmosfera de aici - ”cocoșată” plus ”eșuată” :)
fain
Pe textul:
„nu căutam vreo senzație fluidă" de Ottilia Ardeleanu
la fel ritmul. mesajul.
mi se pare totuși că apar și o serie de secvențe care nu se... leagă. un fel de echilibru pierdut. finalul e ratat. m-aș fi oprit la ”liber-arbitru”...
dincolo de astea, ai un text reușit aici. tocmai pentru faptul că e ceva... actual, firesc :)
o părere, of course
Pe textul:
„un câine se încălzește pe capota mașinii" de Albu Oana
Recomandatcristian - și eu încerc să uit :)
ottilia - o obsesie a mea asta cu repetițiile :). thanks
oana - mă bucur că ai făcut o călătorie de la ”cheshire john” de la ”frica ta care pârăie” la spaima mea, cea cu fierăstrăul și papagalul țipător :))
Pe textul:
„la fel" de Alexandru Gheție
și încă una faină...
toate parantezele de aici, gustul acesta pentru detalii, pentru zonele acelea mai puțin esențiale, dar mai ”personale” atrag aici, aduc un plus...
îmi place echilibrul, modul în care se construiește discursul, detașat, aparent rece...
mie îmi place mult infuzia asta de englezisme. mi se pare singurul drum pe care se poate merge firesc spre o oarecare ”evoluție”.
”carpe diem pe fast forward” - super tare aici :)
finalul te caracterizează.
un text pe gustul meu,
Pe textul:
„despre dimineți nedormite cafele mauși și altele" de Anca-Iulia Beidac
cred că sunt cam multe virgule aici, ottilia. cu punctele nu am nimic, ele sunt mai puternice, te opresc, te blochează, cumva. dar virgulele... hmmm
sunt aici o serie de imagini care... contează :). deci da,
la mulți ani!
Pe textul:
„apoi mă obligă să fiu tandră" de Ottilia Ardeleanu
