Alexandru Gheție

\"I\'m sitting here, simply trying to figure out, what my life\'s all about, can you tell me? I never wanted to be, the person you see, can you tell me who I am? I always wanted to die, but you

îți așezi fundul în palmele mele iubești s-o privești zvâcnind prin blugi îmi râcâi (pel)visul cu unghiile iți place să dai la o parte straturile de deasupra îmi muști clavicula cu dantura

ea și-a luat rochie de mireasă și plină de ingenuitate s-a dus să-l aștepte la colț... el a luat pământul în palmă și a picurat semințe silabe priviri... s-au întâlnit în sfârșit la

nici eu nu stiu cum se adună într-un punct mișcările noastre e ca și când ai da din mâini în somn la capătul celălalt al lumii și m-aș trezi erou în visele tale cavaler în armură/ ori dragon

inventez o imagine trăsnet colorez un roșu aprins până se jupoaie de sine trag negrul de colțuri rotunjesc stările dacă ochiul e rotund fereastra e rotundă ce intră / ce iese e musai rotund dacă

te-am așteptat am ajuns să sar șotronul prin parc s-au culcat lebedele s-au culcat paznicii un câine se tăvălește prin iarbă și eu - vreau să știi, elena - chiar te-am așteptat e vară pământul

n-avem zile pe care să șlefuim lumina nici munți pe creasta cărora să tăiem bucăți de lună n-avem lacuri în care să plonjăm în noi ca în oglinzi nici măcar puritatea beznei nu ne curge prin

zboară un fum alb pe șaua unui cal și fumul acela-i e coamă e sete de soare e rază căruntă lovit vântul întreabă pe limba cailor zburători într-un nechezat șuierător o cabalistică

femeia-argeș se plimbă între cer și pământ face drum plutitor decupează muntele și îl frământă prundiș unduitoare plete șuvițe plânse pe umeri un siaj sâni curgători inima-i ticăie într-un

la început vrei să fie cineva lângă tine fiul nepotul dumnezeu doar așa ca să strecori singurătatea pe sub ușă în spatele ochilor e o lume întreagă și râzi cu timpul te mulțumești

mi-e calul străin și în ochii-i sticloși văd luna tăiată-n felii alex 1 mi-e paloșul greu și în magrinea lui văd gene de soare zvârlite în baltă

* draga mea iubirea ciupește și frigul de pe crestele munților o dragoste mare se rostogolește năvalnic și frigul pământul se contractă pietrele crapă până la tine tăcerea

mișcările tale nu-mi mai spun nimic nici camera cu liniște rece nu mai desenează siberii pe blana vulpilor de argint * nepermis de străin iau forma celor mai amare despărțiri ca apa sunt ca

dormim pe țărm marea - la doi pași apa e agitată acum se rostogolește până aproape de tălpile tale îți dă rotocoale cu alge și scoici nu peste mult apa o să-ți intre în carne ca și cum

după un timp mă întorc în vîrful degetelor să te pipăi departe moliciunea sânilor. străin urletul cărnii între noi, dilara, cineva presară zidul mai în joacă/ mai în serios se insinuează

ești chiar definiția fericirii eu nu te-am avut niciodată elena a fost mereu ceva între noi un ceva grav ca o dragoste grea ce cade surd pe pământ tremurând cerul tot o dragoste grea se

dar n-am apucat să te duc la oradea nici timp nu mai e de atunci au murit toate bunicii s-au întors în sine crișul s-a înfiorat de atâta apă de atâta curgere și s-a repezit prin fântâni și-a