Poezie
de mâine ești vulpea mea argintie
text 14
2 min lectură·
Mediu
(slow motion)
am visat că ești vulpea mea argintie
nicio realitate nu s-a ascuns în spatele alteia
zorii au curs firesc/ dimineața s-a fărâmițat de dor
și amiaza s-a cârlionțat ca o birmaneză neagră și udă
acum
în amurg
visez că ești vulpea mea argintie
și e tare greu să fii/ nici nu îți vine să crezi
de pildă:
(aritmic, dur, se aud bătăi de inimă, apripi, apăsare și poftă)
trebuie să îmi speli florile cu apă de ploaie/ neapărat
apă de ploaie/ niciodată doar apă.
noaptea scoți cactușii din nisip și le speli rădăcinile
cu ultimii stropi ai apei de ploaie/ neapărat ultimii.
până când de sub plapumă dimineața începe să
cânte all is full of love cu vocea lui björk și
tiptil cu tălpile goale te apropii de pat/ îmi șoptești
ceva la ureche/ orice/ într-o limbă nordică/ dură
și rece/ faci dragoste cu mine/ îmi țipi iubitule vreau
să ți-o trag până la calea lactee/ la naiba cu siberia/
de trei ori pe noapte/ în amurg în miez în crepuscul
(provocator, sincer)
e greu să fii vulpea mea argintie
e o climă tare ciudată în mine/ să știi
aici nu bat clopote/ nici sunete sfinte nu se
preling pe pereți/ din tavan ori din turle
dar nu, lorelai/ vreau să știi
eu nu sunt bărbatul cu smalț
nu separ cu nimic pe alex de alex
sunt o creatură ciudată dar
goală
(liniștit)
draga mea
vulpea mea argintie trebuie să mă iubească/ să-mi
ascundă prin geantă foșnetul cărnii din camera rece/
în ochi să-și poarte căprui liniștea unui măr care crește
să-și tatueze pe gleznă ceva sexy alb-negru/ să poarte
ghete pantaloni trei sfert în mijlocul verii/ fustă scurtă
bretele plus fularul meu verde la poli
apoi să gonească cu motocicleta albastră/ să aibă
orgasm pe mototcicleta albastră/ să uite seara de ea
să-mi curgă dimineața printre degete/ să mi-o tragă
să i-o trag orbește/ să dau din mâini să se înece să mă
sufoce/ gesturile mele să aibă viitor/ să-mi citească
romane de poezii/ să-i pitesc prin gene iubirea
realitatea plutește ca o pană
te ridic de subsuoară până la al șaptelea
inel al unei planete încă nedescoperite
visez că ești vulpea mea argintie
și îți dau ultima țigară
044.654
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Gheție
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 372
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 51
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Gheție. “de mâine ești vulpea mea argintie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-ghetie/poezie/13980986/de-maine-esti-vulpea-mea-argintieComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AGmă bucur că ți-a plăcut textul, cătălin...
și e interesant cum ai citit, interpretat aici. scena de teatru, mda, să spunem că există. de ce nu ? :)
voi ține cont de inversiunea aceea, și mie mi se pare că acel îți dau ultima țigară e mai puternic. mai ales pentru mine. :). despre numele acesta, va fi pesemne schimbat. Știu și eu că e des folosit, dar e sincer.
și e interesant cum ai citit, interpretat aici. scena de teatru, mda, să spunem că există. de ce nu ? :)
voi ține cont de inversiunea aceea, și mie mi se pare că acel îți dau ultima țigară e mai puternic. mai ales pentru mine. :). despre numele acesta, va fi pesemne schimbat. Știu și eu că e des folosit, dar e sincer.
0
IMalex, poemul ăsta curge, are vână, e ca un torent de apă care spală violent pământul și apoi se mai drenează puțin și curge lent, liniștit, apoi din nou se inundă și tot așa :)
mi se par necesare parantezele acelea care apar la început de strofă, practic sunt un fel de indicații scenice la monolog (acum trebuie rostit așa, pe urmă altfel etc)
ar fi multe de extras din textul ăsta care mie mi se pare cel mai bun din câte am citit până acum de la tine :)
nici nu știu ce mai e de zis, e sincer, e bine scris, e fluent, e masculin și nu mă deranjează deloc apariția frecventă a lui lorelai :), din contră, face discursul să fie și mai puternic
mai trec,
iulia
mi se par necesare parantezele acelea care apar la început de strofă, practic sunt un fel de indicații scenice la monolog (acum trebuie rostit așa, pe urmă altfel etc)
ar fi multe de extras din textul ăsta care mie mi se pare cel mai bun din câte am citit până acum de la tine :)
nici nu știu ce mai e de zis, e sincer, e bine scris, e fluent, e masculin și nu mă deranjează deloc apariția frecventă a lui lorelai :), din contră, face discursul să fie și mai puternic
mai trec,
iulia
0
AGiulia, mă bucur că ți-a plăcut.
mulțumesc, te aștept mereu cu drag aici...
:)
alex
mulțumesc, te aștept mereu cu drag aici...
:)
alex
0
Văd aici nu o adresare, nu o prezumție la dialog, cum poate s-a dorit sau se poate lesne intui, ci un solilocviu. Văd totul în fața unei scene de teatru, într-un întuneric de necuprins o voce slow motion: ”am visat că ești vulpea mea argintie”, iar într-un colț un manechin îmbrăcat în vulpe argintie peste care lumina reflectoarelor se aprinde, se stinge, în cadența intonației.
Consider caracteristica principală a textului înlocuirea acelei ființe existente, reale, cu o vulpe argintie. El: ”nu sunt bărbatul cu smalț/nu separ cu nimic pe alex de alex/sunt o creatură ciudată dar/goală”, Ea:”iubitule vreau/să ți-o trag până la calea lactee/ la naiba cu siberia/”. Din perspectiva asta, plutește tristețe așa cum:”realitatea plutește ca o pană”.
Împăcat cu mine eu aș schimba între ele ultimele două strofe și numele lorelai (nu am nimic cu el dar e des folosit) și aș pune ca ultimă aceasta:
”visez că ești vulpea mea argintie
și îți dau ultima țigară”