Poezie
Nocturnă
purtai rochie, eșarfă-n carouri
1 min lectură·
Mediu
cu ochii în ceata de raze
ți-am zărit pasul
frumoaso
purtai rochie eșarfă-n carouri
zvârleai priviri cu pietre în noapte
țeseai tiv de beznă sub pleoape
în plonjări căprui de iviri
ți-am zărit mersul
frumoaso
striveai timpul în șuvițe de gene
nășteai prunci de cuvinte pe buze
sfidai luna cu tălpi ude de raze
spre dimineață
pe sub margini de pleoape
ți-am zărit umbra
frumoaso
dezvelită de trup fără nicio
eșarfă-n carouri
descătușai în fragmente de urlet
tăcerea
023198
0

intresanta descriere pas cu pas
a ``frumasei``, care, ireala
poate fi o zana dintr-un basm
dar anumite socieri de cuvinte
ma fac sa cred ca te-i gandit
chiar la Femeia-Moartea.
un text placut ochiului care
satisface si nevoia de metafora.
Inspiratie!