alex bâcu

da\' de unde?! poeții se cocoață pe mese (am văzut chiar ieri unul imitând o vază) coreografi stângaci, dar de o ambițioasă combativitate alpiniști versatili cu diplome și pietricele (au ei o

pygmalion știrb îți mușc silueta din marmură, femeie (ba mai bine în piatră ponce să mai rămână dinți de soclu) îmi umplu gura cu grimasele accidentale ale monolitului pentru a înlătura din

ia-mi pulsul, muribundo, se mai sparge din cand in cand un val de promotoriul agonizant al incheieturii mainii din arogantul cer populat de porumbei amnezici ninge din cand in cand a \"te rog

mi-am privit circumspect capatul insangerat al fierului de calcat, inca pufaind prin orificul special destinat unei asemenea activitati vaporoase, un amestec suav de hemoglobina diluata si albumina

eu nu te iubesc cu pieptul meu imberb nici din inimă, suflet sau cu ochii din cap, nici cu liedul, madrigalul sau luna de pe cer ci plenar, pulmonar, epidermic, ba chiar mor de ciudă că nu pot sa

categoric astazi trebuia sa spal rufe. pana si ligheanul rosu pe care il potrivisem ca un tutu de mucava creponata in jurul soldurilor mele pastrand inca o adolescentina zveltoare de balerina

mi-am mangaiat absent motanul ce torcea cu o aparenta naturalete aducand a scrasnet de macara ruginita pe caloriferul unde se uscau intr-un sfarait armonios o pereche de sosete, un maieu cu un

am trac - asa ca ma dau in spectacol exclusiv dupa caderea cortinei si a bibliotecii din babel cand ecourile aplauzelor inceteaza sa mai huiduie prin labirinturi de frica plasatoarei

sunt un ascensor. pe scara vietii ardem balustrade. tu esti etajul opt. in rest nu conta - imi sarea rotita. gandurile unui cantec ce aveam sa-l scriu in antractul unei piese aleasa pe spranceana

viața mea are surle și trâmbițe un poștalion fără frâne, fără cai, fără oiște pe ultima sută de metri garduri cu doi vizitii beți turtă ciocnind pahare din cristal de jena pe buzele fisurate

mai lasa-ma macar cinci minute hai te rog eu frumos ca uite mai am doua guri in cupa asta amara pe care ma incapatanez sa o beau pana la capat asa, de dragul diminetilor tardive si al

te manifestai spontan printr-un dezinvolt limbaj al trupului ce continua firesc cu bezele fluturate tardiv din varful buzelor eu aveam insigna cu pretul la kil si incropeam o limba cu

setea mea de guiness era un ansamblu de gogâlțuri păstrate în țiplă vest europeană cu coduri de bare cu sume rotunde cu “nu aveți dumneavoastră o mie?” de gloanțe dum-dum cu gura ta mirosind

ai să mă găsești sub brad ambalat rău de tot în hârtie lucioasă-lucioasă imprimeu cu moșcrăciuni în maieu grași ca niște poale în brâul femeii de serviciu am să mă sprijin într-o rână de

dormeai, orbitam confuz în jurul catrafuselor tale, căutam tactil o scamă anume în fluorescența scrobită a gulerului, strop de salivă desprins de pe buza inferioară aseară, când îmi criticai

a.vitezele eoliene justificau abundenta morilor de vant b.intelegeam meciul de fotbal numai din reluarile cu incetinitorul c.consecutivitatea liniara a timpului este unicul impediment al

nazal suie cocaina retro ca penicilina alba-dalba ca faina 2 strungari cu strunga sparta strangulau o quinta sparta strepezind o gura sparta sare noaptea dintre stele caria dintre

soarele meu rasare dupa-amiaza bea cafeaua cu mult zahar si-mi saruta mugurii de cancer apostolici regi soparla pescarusi din vinilina se joaca de-a escatologu si vardistul atragandu-mi discret