Poezie
viata ca o slujba
2 min lectură·
Mediu
dumnezeul meu nu se afla in ceruri
nu-nu
dumnezeul meu este sedimentul semnificatiilor infantile
presupus de psihanalisti vienezi
in lobul occipital
aici cu picioarele pe pamant
sau in cazuri extreme
la cote inferioare -
net inferioare
dumnezeului meu nu-i sfinteste nimeni numele
dimpotriva
este o prezenta inoportuna
pe buzele spoite cu Adevar si Frumos
un refugiat reticent si timid
in plachia cu peste
in carpeta cu rapirea
in bibelou cu ou
in mintea brici
in ce sa mai incoace si incolo
in kitsch
dumnezeul meu nu are tendinte imperialiste
bea bere cu derbedeii in carciumi de cartier
se converseaza nepoliticos cu vanzatoarele voluptoase de pe tino furtuna
isi cumpara cartele cu zece calatorii
si face piata la obor
duminica
cand ne da noua
painea noastra
cea de toate zilele
astazi
in ipostaza hilara de patiser-cofetar
din certificatul cu stampila frauduloasa
dumnezeului meu nu-i face nimeni voia
este un ansamblu cacofonic de contradictii
benevol, benign, benefic
in zilele cu sot
carpanos, cartilaginos, crestin
in zilele fara
este
o letargie a imanentului obscur
ratacit printre blocuri si dacii
printre colindatori, pocnitori si sorcovi
printre concepte banale, abjecte, ignobile
printre statui ecvestre, pickamere si ogive gotice,
printre enumeratii, repetitii, repetitii
printre tic-tac, pas-pas, si asta este,
justificand incertitudini prin ridicari din umeri
si beatitudini cotidiene prin lasatul secului
dumnezeul meu este,
ati ghicit?
banalul. medianul. sesizabilul.
omul?
0105.347
0

A trecut Craciunul. Incepe viata?