Poezie
viata ca o tuica
1 min lectură·
Mediu
te manifestai spontan printr-un
dezinvolt limbaj al trupului
ce continua firesc
cu bezele fluturate
tardiv din varful buzelor
eu aveam insigna cu pretul la kil
si incropeam o limba cu masline
cocotat pe altarul generatiei de sacrificiu
cu stampila ceteceului in mana
aplicata nonsalant pe frunte, pe crupa, pe fese
hai taie-ma
druida postmoderna
sunt porcul tau cel toate zilele
cu parul facut periuta de dinti
sarutandu-ti postmortem gingiile
cu tesutul adipos facut gel de dus
sau sapun cu aroma de tuica
hai femeie scoate-mi inima
din puscaria asta
cu treisprezece perechi de zabrele
din care cel putin doua false
fa si tu un sangerete
si da pomana la
soare, la luna, la colindatorii
adunati ca la usa cortului
ca
si asa vorbim doua limbi diferite
tu, a gesticulatiei inutile
eu, a inutilului gesticulativ
si in enclavele noastre
lingvistice
s-au furat toate placutele
bilingve
034.686
0
