alex bâcu

toamna era anotimpul cand se impuscau iepele ne descotoroseam de mijloace de transport in comun arhaice postalioane ajunse la terminusul curcubeului unde cadeam lejer in meteahna

mă înfiripam din fulgerele nopții umbră la călcâiele tale ce mă pășeau niznaie prin apartamentul frecventat de neliniști pârguite la jarul țigării de dimineață - îmi profilai silueta prin

inainte batranii lasau povesti cu limba de moarte inainte predefineste istoria si se identifica cu mitul sau primitivul bunicii mei nu au avut nimic de spus ce puteam sa invat cum se

ploaia mușca intempestiv trotuarul, turnând ciment în beciul casei mele strigau la mine starostele și cobzarul \"aruncă băi un pled pe bidinele\" într-un decor de câlți și bibelouri în ghips

trageam de coarne melcii peste lame de ras- tata imi explica etimologia cuvantului sadic - se petrecea novembre in livada la gaiesti - aveam sa-l utilizez excesiv in adolescenta in contexte

mă înserez dar nu-i nimic, iubito, poate de atâta beznă m-oi transforma în umbra-ți purtată șic la gleznă.

iti va ganguri la san \'mama\' iar eu voi veni valvartej din bucatarie sa ii sorb ecourile primului concept atat de animalic si firesc, intr-o tumultuoasa efervescenta cu efecte cel

instituiam colonii penitenciare cu un regim de detentie mai bland iti desenam arabescuri de ceara pe spate - fluide coagulate intr-o caligrafie grava - adaugam in pripa retusuri finale, litere

mi-am impachetat doar cateva poze cu tine te-am decupat am nevoie doar de decoruri stii bine ca in fiecare weekend pornesc miscari iconoclaste si mi te sterg din memorie, din carnetele, din

ma anuntai panicata se facuse deja ora doispe, habar nu aveai ca mituisem cocosii sa taca, sau macar sa-si cante laitmotivul in surdina norilor stravezii ce musamalizau un soare pesimist

nu sunt un poet. poate peste vreo douazeci, treizeci de ani sa ma laud in fata nepotilor ca sunt poet, dar deocamdata raman un amator intre ale scrisului. pentru mine comunitatea poezie.ro a ramas un

ne sincronizam bătăile inimii să sune miezul nopții doi inițiați aroganți călcam întotdeauna cu stângul, ba mai mult, te întorceai din drum să stingi veioza, apoi catalogai copii din flori în

starea mea ideală o circumscriu razei tale medii de acțiune pătratul distanței unui șlap aruncat după mine și carantina unui guturai molipsitor e vina mea - am dormit cu geamurile deschise -

ma lasai intotdeauna singur la limitele bunului simt mai degraba initiam dialoguri uzuale despre starea vremii sau cotele apelor dunarii la braila anticipam cu mult inaintea seismelor

nexus, intr-un zbuciumat si subfebril acces idealistic, care de altfel il si individualizeaza pe firmamentul virtual al acestui microcosmos albastrui, vorbea cu nesatul inceputului despre generatia

cand nu erai foarte atenta trageam cu ochiul inspre oglinda circulara din dormitorul parintilor te surprindeam pirpirie si mulata sub corpul meu intr-o simbioza asimetrica si

dimineata aveai, de regula, lumea la picioare, te trageam de sireturi pe poleiul din fata casei noastre memoriale vinerea parintii nostri mai aprindeau o lumanare in sfarsit, iti scoteam

m-am asternut peste claia de pifuri de sub pat usor, lanced, cenusiu ca o tanguire neluata la timpul ei in seama doar mama ma mai stergea cu o carpa - gesticulatia ei simula eclipsele

in somn tresar marunt ma asortez cu moartea spre ziua imi vei face nodul la cravata privindu-ma cu ochi de ciocolata si aprinzand tigara bosumflata ti-am luat trei flori mai sunt doar doua

mi-am limpezit un gand doar pentru tine copilarie cheltuita la chenzina vreo 15 cifre alandala in buletine si un ibric in suflet clocotind benzina jusqu\'ici tout va bien jusqu\'ici tout

indiferenta la pledoaria mea taceai malc, tineai o perna de plus intre genunchii vatamati de mocheta, imi cereai sa iti fac un masaj, imi desprindeam privirea de la fata cu parul prins in

aveti nevoie de una bucata volum de poezie una bucata cana cu toarta una bucata robinet apa rece una bucata fereastra cu vedere la strada se asteapta ora 7:30 dimineata se da drumul la apa