Poezie
problematici homeostatice
2 min lectură·
Mediu
ma lasai intotdeauna singur la limitele bunului simt
mai degraba initiam dialoguri uzuale despre starea vremii
sau cotele apelor dunarii la braila
anticipam cu mult inaintea seismelor
numarul de victime si influenta exploziilor solare
asupra gravelor greseli de pilotaj din
pelerinajul pasarilor migratoare
la astfel de discutii afisam intentionat o atitudine refractara
in schimb preferam sa intrecem orice masura in materie de
bizare jonctiuni anatomice in faza oglinzii
si apoi sa trecem chicotind dintr-o extrema in alta
cu sorturi infasate in jurul braurilor goale
la miezul noptii o puneam de un bulz predestinat esecului
intarziam la un taifas metafizic in jurul ultimei sticle de vin
pana cand potriveai din degete temperatura apei in cada
cuplu nostru prezenta serioase disfunctionalitati homeostatice
tie iti era teribil de frig, iar eu insistam sa deschidem geamul la baie
te enervai, ma paraseai siroind, luai pana si singurul prosop
ma hlizeam cand observam pielea de gaina din jurul leziunilor fesiere,
ma faceai cretin, dar radeam pana si de etimologia caraghioasa a cuvantului
te asteptam zece minute sa te intorci pana se racea apa
dadeam drumul la dop ma scurgeam in turbioanele concentrice
pana cand ma intrupam in realitatea alternativa
a sticlei de apa minerala pusa cu grija la capul patului
in cazul in care ni se face sete mai incolo
sa nu intindem decat mana rasturnand-o dupa cum spuneam
ma lasai intotdeauna singur la limitele bunului simt
043.733
0
