Poezie
stări ideale
- credo poetic ii -
1 min lectură·
Mediu
starea mea ideală o circumscriu razei tale medii de acțiune
pătratul distanței unui șlap aruncat după mine
și carantina unui guturai molipsitor
e vina mea - am dormit cu geamurile deschise -
mă delectez în zori cu tramvaie difuzate de întreprinderea de țevi sudate
lăsând gluma la o parte
mă gândesc serios să îți pun capăt zilelor
scria intr-o revistă că s-ar putea în rai să rămână doar suflete
fără maini, picioare, cicatrici sau vergeturi
și atunci cum naiba m-ai recunoaște
dacă nu aș purta pe cineva pe conștiință?
lăsând morbidul la o parte
tricoul tău insinuează auspiciile binomului de sfârcuri
prevestind prelungiri înspre finalul celei de-a doua reprize
transpiram indecis peste semnele tale de exclamare
așteptam dintr-un moment într-altul punctele terminus
bineînțeles că mă grăbeam, dar tu mă treceai
generoasă cu vederea
lăsând și lascivul la o parte
îmi mai rămân doar cioburi frumos colorate
clișee adolescentine și poze de la eclipsă
o temperatură constantă de 37 de grade
trei mese pe zi
și un ort
datorie
074032
0
1 la mână e că mi s-au rupt șlapii... fabricație deosebită de altfel.
2 la mână e că ziarele dezinformează, \"scrie\" numai abureli, mai ales la paginile cu anunțuri... și mai dai și bani aiurea pe ele când le poți găsi pe net...
3 la mână e că io cred că, după câte văd la tine, pare-mi-se că îți plac mult tricourile astea de fete...
4 la mână e că m-am distrat de eclipsă cu niște prieteni... mai ales când s-a făcut noapte... am încercat să fac o poză dar am auzit că mă poate radia prin aparat de la Cernobâl... așa că m-am lăsat păgubaș.
Ideea era că mi-a plăcut...