Poezie
lene matinala
1 min lectură·
Mediu
indiferenta la pledoaria mea
taceai malc,
tineai o perna de plus intre genunchii
vatamati de mocheta,
imi cereai sa iti fac un masaj,
imi desprindeam privirea
de la fata cu parul prins in coacaze
cu lenea unui leucoplast
jupuind pielea sidefie pulsand prin
arborescentele artere
sange necurs prima oara
si o asterneam pe corpul tau,
giulgiu picurat de obsesii si fetisuri
imi intindeai lenesa o talpa
razand imi spuneai ca-i o prostie
ca nu or sa ma doara saruturile cand ai sa le calci
in picioare
habar n-aveai ca
in fantasmele mele jucai tontoroiul
iar buzele mi se tavaleau pe jos de durere
in timp ce tu imi tachinai
provocarile la strippoker
imi dejucai cacealmaua
chiar daca nu aveai nimic de castigat
asa goala cum erai,
bandajata in leucoplast,
nubil pergament al diminetilor
intarziate si al florilor
de plastic diluate de soarele palid
al dupa-amiazei
023458
0
Imi place mult insa strofa a doua, care dupa mine poate sta pe proprii picioare fara carja primei.
Speciala de tot imaginea prelinsului leucoplast din dimineti lenevoase si florile de plastic.