Poezie
cioburi și coacăze
1 min lectură·
Mediu
ne sincronizam bătăile inimii să sune miezul nopții
doi inițiați aroganți călcam întotdeauna cu stângul,
ba mai mult, te întorceai din drum să stingi veioza,
apoi catalogai copii din flori în ierbarul gândurilor mele
fetițe cu buzunarele pline de coacăze ne cereau cretă și cioburi
stabileam rata de schimb a universurilor paralele
două coacăze ciobul. mai departe
neuroze adaptate la mediu pozau în atitudini rustice
astfel îmi justificam valoarea dominantă a agreabilului,
a compromisurilor rezonabile din angajamentele mele
orice numai lasă-mă să mai dorm cinci minute
bătăile inimii tale deveneau ticăitul ceasului
pitorescul dimineții era violat de banalul \"unde ești?\"
mă trezeam totuși cu doi sâmburi in palmă.
054.968
0
