tatuajul ilizibil

mi-am privit circumspect capatul insangerat al fierului de calcat, inca pufaind prin orificul special destinat unei asemenea activitati vaporoase, un amestec suav de hemoglobina diluata si albumina tocmai potrivita pentru un apret discret aplicat interminabilelor maneci ale camasii mele de forta. ma trezeam parca dintr-o betie aneantizanta, ale carei margini se arcuiau ca o cupola adapostind granitele memoriei mele, strivind ca o curva planturoasa trupul sfrijit de student miop cu bronsita si fenobarbital al tatalui meu, reducand la infinitezimale dimensiuni constiinta mea ca o catedrala gotica grohaind din zecile de ugere intoarse spre haurile dumnezeisti, din organicitatea paradoxala a tuburilor metalice o orgiastica si orgasmatica chiuire armonios simultana spre penitenta, spre reticenta, spre decenta, spre sfiosenie si intru apriorica cinstire a celui de cel mai sus. sunetele orgii tasneau cu naturaletea laptelui din sfarcurile docile ale caprelor batatorite de atata muls si muls si muls, iar eu cu neobrazarea caracteristica nedisimulatului meu libidou si a pozitiei privilegiate in care m-ar fi situat aderarea imediata in randurile falocentrismului, asemuiam onctuoasele desfatari aurale ale psalmilor cu incetosatele traiectorii ejaculatoare ale lui serrano. nu pricepeam nici in ruptul capului, gatului, femurului si al dezlipirii moldovei de la dodoloata si oximoronica patrie muma ce cautam cu un fier de calcat in mana, cine eram eu, al cui era sangele suierand ca o locomotiva antediluviana sau mai bine zis antedieseliana, pufaind ca un lup flirtand cu penultimul purcelus tupilat in spatele provizoriului adapost din sindrila, si mai ales al cui era fierul de calcat. in clipa aceea mi-am amintit ca imi tatuasem rostul vietii cu cerneala de culoarea pielii pe intregul trup de-a lungul ultimelor decenii de cautari solitare, pentru ca nimeni altcineva sa nu priceapa, sa nu simta, sa nu inteleaga, sa nu transforme cadavrul meu intr-un potential talisman al dezrobirii umane, intr-un potir cu vin otetit si o coaja transubstantializanta de paine, iar acum descatusam cu ajutorul caldurii infernale a fierului de calcat strat dupa strat de epiderma lasand in urma lor calcinatele rosturi incifrate de o cerneala ilizibila care isi pierdea proprietatile dezvaluindu-si plenarul semantic privirii, ochiului meu avid si mintii mele amortite. cuvintele galvanizate in carne se reliefau ca niste defileuri pline de toate subintelesurile vietii. si atunci am citit. si atunci am inteles. si atunci mi-am adus aminte. tot. absolut tot.