Adriana Marilena Stroilescu

Scriu cu \"B\" si cu Bach, si cu Beethoven si cu Brahms, onorata de o astfel de comparatie cu cel mai celebru muzician canadian asa zis \"clasic\" al secolului XX, regretatul Glenn Gould, uneori chiar ma simt precum acea \"Trilogie de la solitude\", m-ai coplesit. Poti sa trimiti textul, dar nu umil, multumesc pentru gentilete, ci cu fruntea sus si zambetul pe buze, cu suflet din sufletul meu pentru ca ai o intuitie si o sensibilitate intr-adevar iesite din comun daca ai reusit sa ma ghicesti atat de bine, esti cumva magician?!...

amadriada

Pentru tine si pentru frumosul tau poem, pentru felul in care scrii descoperindu-te cu aceeasi uimire si bucurie de fiecare data cand te citesc, cand te recitesc, pentru suflet si vibratie, iti multumesc Mae, fii fericita asa cum stii tu ca iti doresti si pastreaza visul caci visul nu e decat viata dilatata nebuneste.

Cu drag, Amadriada

ALINA

Iti doresc sa ai parte de incantarea ce ti-o dau plantele, miracolele marunte ale altoitului si taiatului, ale semintei, bulbului si samburelui, ale unei noi vieti iesind din pamant si mai apoi, tot ceea ce iti doresti tu.
LA MULTI ANI!

MARIA

Iti doresc o multime de fericiri simple si marunte, neasteptate, o invitatie, un cadou de suflet, un zambet de la un necunoscut, o floare de la cineva drag, toate acele lucruri marunte care inalta inima dincolo de zile noroase, asa cum faci tu cu noi.

Amadriada

Eu abia m-am intors din Delta, sint multe de spus, iti multumesc pentru acest articol.

Amadriada

mi-a intrat in ochi cu luna plina galbenul de la papadie si m-am cam zapacit...

am vrut sa zic *vindecate

am ridicat podul lacrimilor
greu pe stâlpii ruginiți ai pleoapelor
la înâlțimea privirilor tale

si ingerii, negri si-au imbracat
sufletele întoarse pe dos
pentru același cortegiu decent, resemnat
spunând…aveți grijă…
după colțul de lacrimi
există întotdeauna un curcubeu…
nu-l ucideți cu piatra cuvintelor
dacă nu aveți ceva de spus despre el…


Uneori am impresia ca fiecare om din ziua de astazi este un ranit pe picioare, putini observa insa acest lucru, viata merge inainte, manata de o confuzie generala, increderea este schilodita, rabdarea uitata, relatiile incep si se termina de multe ori inainte de a putea stabili orice fel de contact interpersonal continuu, ne facem unul altuia adesea mai mult rau prin cuvinte decat prin fapte caci sageata nu mai apartine arcasului de indata ce a fost slobozita din coarda arcului… Tare frumos in lacrima de lemn poemul tau desi mi-a redeschis rani ce le credeam vindicate.

Amadriada

In arsita verii, armonios, placut, linistitor, racoros poemul tau, mai lasa putin fereastra deschisa te rog, imi place cum adie dinspre faleza mirosul acesta necunoscut care-mi da calm si echilibru.. Mi-e atat de bine, aici!

Amadriada

Imnul deprimatilor

Deprima-te romane
Cat inca mai e vara
Sa impartim felii
Zona crepusculara

Sa fie-asa doar spleen
Si dari de-a berbeleacul
Nairda domnul nostru
Sa ne gaseasca leacul

Deprima-te romane
Cat inca nu e toamna
Ca pan’ si deprimarea
Tot o traire-nseamna

Mantra \"auuuu, inima me!\"

Aum-mmmmmmm-deeeeeeeprim
Nu poooot sa ma exprimmm
Depriiiiiiiim-auuuuuuuuum
Mai bineeeeee ma afummmmm
Maaaaaaaaa simt abandonata
Mi-e doooor de-o visinataaa

: Ama

n-am mai putut sta în privirile adâncului
cineva striga și parcă venea spre mine
orizonturi albastre întretăiate de mirosul busuiocului pun
cenușa timpului în urna inimii

Si vor ma fi seri… si vor mai fi dimineti, oamenii vin si pleaca si nu stim aproape niciodata exact de unde si de ce. Despre unii pot crede ca vor trece cu usurinta prin usa, dar dintr-o data, vor face cale-ntoarsa, altii, despre care sint convinsa ca nu vor da cu ochii de ea, vor trece pragul cu o usurinta neasteptata. Nici nu stiu daca azi e miercuri, joi sau vineri, e doar o zi cu ochi de roua trecand dincolo de zidiri, de usi si de conventionalele unitati de masura ale timpului, dar de suflet curgand prin mine cu daruire frumusetea poemului tau.

Topai cantand culori pe fluier de picior
Si n-o sa-mi fracturez nici un oscior
E semn de bine daca Liviu Nanu te remarca
Vaslesc si eu cu oamenii-poeti la barca

Asa a fost sa fie titlul acestui poem desi mie, nu stiu de ce tare imi mai plac tablourile cu rama, si ramele barcilor si ramele ferestrelor ba chiar si ramele ochelarilor mei, doar ramele oglinzilor nu-mi plac, ele trebuie sa fie intotdeauna libere, lipsite de orice constrangeri pentru a putea reflecta cat mai bine imagini cu noi…

Of, ce ma bucur ca ai trecut pe aici, stiam eu ca pana la urma vei veni! Ma mai intreb inca daca este opt orizontal, sau infinit, ori poate al treilea do inventat de tine in gama, sa cante armonios starile din noi, sau poate un macenic din acela gustos cu miere si nuca facut la cuptor sa coaca auriu si rotund inspiratia. Scriem, rescriem pentru ca trebuie sa ne cunoastem, sa ne recunoastem o data si inca o data in sufletul ori macar in ochii altcuiva, sa nu devina orb universul si lumea pustie, pentru ca fiecare inseamna ceva mai ales prin ceea ce daruieste, pentru ca... pentru ca...fara poezie, fara arta in general, fara emotii ori profunzimea unui sentiment, fara iubire si vis, nu stim ce sens am putea da vietii...

Ama

\"Vuelo subterraneo\" luminand intunericul din mine, stea de iubire gestul tau umple cu suflet linistea adancurilor ajutandu-ma sa merg mai departe.
Iti sint recunoscatoare Mae pentru ingaduinta, rabdarea si consecventa cu care ma citesti.

Amadriada

cand fluturi ard taceri in crisalida
si curcubeu de flori peste trotuar
inham in noapte la caruta o stea
sa luminez culori intr-un ierbar

tarziu e peste lume si visul se asterne
poeme de nesomn in pagini virtuale
ma bantuie iar ingeri si cai inaripati
tainic ma-ncearca greieri cu cantecele tale

tastez mirosuri albe si ploi de roinita
pe frunze melifere salcam sa-ti mai descant
lactarius deliciosus rascovi ma inunda
ca-i zi de facere cu bot de miei peste pamant

sarut ma-ncrucisez cu mainile in poala
insomniac polen in cupe selenare
mirari naive cresc spre cer din mine
si nuferi galbeni rascolesc agheasmatare

caligrafii de suflet smaltuim cuvinte
sa-nlacrimam cu mierle lanul de trifoi
suvoi de amoniti pe talpi desculte
isangerand cu verde paritatea cifrei 2

cand fluturi ard taceri in crisalida
straluminand culori intr-un ierbar
inham in noapte la caruta o stea
si curcubeu de flori peste trotuar

Multumesc pentru poezia ta care in tainicul curcubeu al facerii m-a emotionat inspirandu-mi cu vers inca o noapte nedormita de care nu-mi pare rau. Sper sa nu te superi daca atunci cand ii voi gasi un titlu o voi posta si eu in pagina, poate ma ajuti chiar tu…

Ma gandesc ca ar fi mult mai bine daca ai elimina acel \"din\" in ultimul vers care creeaza parca o mica senzatie de discomfort dar in fine, faci cum crezi tu...

Cu simpatie
Amadriada

dar pe bune, eu abia acum citesc comentariul tau si cum crezi ca l-am descoperit?!... deschizand pagina cu comentariile facute de tine celorlalti sa vad ce mai zici, ce mai citesti.Imi joaca 1001 de feste calculatorul, emailul, viata, ori am dat in orbul gainilor ca de uitat nu te-am uitat si astept cu nerabdare sa postezi un text nou, imi lipsesc si umorul tau tonic si umarul tau ocrotitor

Amadriada

GELU

ma bucur c-ai lasat un semn de apa
al trecerii prin ploaia asta a mea
naiv ma infloresc torential cuvinte
cand cineva imi mai deschide pagina

MARIA

intre portocaliu si verde potop de lumina
aversa inunda siroaie flori galbene de stea
la streasina de suflet ma scurg intr-o oglinda
culori cu chip din amintirea amintirii altcuiva

RALUCA-STEFANIA

iti multumesc de comentariu
ma duc sa dorm intr-un acvariu
dar te mai tog o data nu uita
saluta-l pe artar din partea mea

Cu drag,
Amadriada

Umbre urme si iar umbre
Cer de vara ma patrunde
Pribegind de dor hai-hui
Clar de luna-n visul lui

Amadriada

Binecuvantez rascrucea
Visul rosu cu muscate
Si il rog pe Dumnezeu
Sa ma ierte de pacate

Amadriada

Eu sint o canadiana
Cu fermoar de-argint la haina
Insa stau si ma crucesc
Dragi confrati cand va citesc

Romanie plai de dor
Neam de traci cu mult umor
Manastire-ntr-un picior
Ne rad florile-n pridvor

De la lume adunate
Si-napoi la lume date
Cand graim acelasi ghiers
Raspanditi prin univers

Insa pan’la poezie
Paste murgule hartie
Drumu-i lung cararea verde
Ce-ai iubit nu se mai vede


Nu patriotismul, instinct natural este acela ce impinge la razboi, ci nationalismul, sentiment capatat artificial. Dragostea de pamant, de traditii nu implica dusmanie, violenta impotriva vecinului. Tara nu se serveste numai cu declaratii de dragoste ci si cu munca cinstita si , la nevoie cu jertfa... Nu inseamna ura impotriva altor neamuri, ci datorie catre neamul nostru; nu inseamna pretentia ca sintem cel mai vrednic si destept popor din lume, ci indemnul sa devenim un popor vrednic si constient, Este intristator ca adeseori, pentru a fi bun patriot, unii isi inchipuie ca trebuie sa fie inamicii restului omenirii.

Amadriada

Inscriptie pe o fantana: lucrurile adanci sint lipsite de stralucire - L.Blaga-

mi-e sete
la robinet cu viteza întunericului îmi curge viața
are gust de cireșe amare
cu trupul încins fac umbră pământului
până se plictisește
apoi se închide ca o femeie
în sine și pleacă

Sensibil, profund, greu de intelesuri si tristete nodul din gatul poemului tau, au secat fantanile sufletului de atata dor dar nu plec, raman sa te citesc recunoscandu-ma femeie in cuvintele tale cand imi inghit lacrima ce refuza sa se mai scurga pe obraz multiplicand la nesfarsit desertul asteptarilor din noi.

Amadriada