Autoportret cu mai multe deprimări

ca sunt recunoscator, fara subtilitati, iti spun ce de mult imi statea pe limba: ma deprim cind vad cit de frumos scrii. Sunt invidios. Fara ironie, fara nimic. Pur si simplu. Salut.

si ce mai deprimare e asta ca urma de melc pe o frunza... respir deprimare pe umbra; se deprima barbatul in dimineata nepregatita pentru el, deprimarea sa imi cade in palme apoi a trecut ca un praf bolnav (era sa zic deprimat) spre capatul necunoscut al orasului.
tot mai putine deprimari ies din iarna
va fi curand o lume fara deprimari
o prea batrana deprimare misca focul
ca deprimarea care imparte-n cuib
deprimarea ucisa puilor sai tineri

Imnul deprimatilor

Deprima-te romane
Cat inca mai e vara
Sa impartim felii
Zona crepusculara

Sa fie-asa doar spleen
Si dari de-a berbeleacul
Nairda domnul nostru
Sa ne gaseasca leacul

Deprima-te romane
Cat inca nu e toamna
Ca pan’ si deprimarea
Tot o traire-nseamna

Mantra \"auuuu, inima me!\"

Aum-mmmmmmm-deeeeeeeprim
Nu poooot sa ma exprimmm
Depriiiiiiiim-auuuuuuuuum
Mai bineeeeee ma afummmmm
Maaaaaaaaa simt abandonata
Mi-e doooor de-o visinataaa

: Ama

Cineva drag mie, m-a atentionat mai zilele trecute, sa nu ma adresez cu \"Firica\" cand e vorba de tine Adrian, ci sa spun \"domnul Firica\" ca si cum n-am \"pascut vacile impreuna\".
Acum, citidu-ti poemul, imi dau seama cata dreptate avea, cat de impertinenta a fost biologia formulei mele de adresare, cat de multe deprimari mai am eu de recuperat pana cand sa te pot ajunge din urma.

Exista anumite sensuri pe care unii le pot citi din priviri. Probabil ca tu Adrian sau dumneavoastra domnule Firica sunteti unul dintre acei cititori rari.

Din \"pura curiozitate\" m-as deprima si eu \"de-a berbeleacul\", \"exemplar\" si apoi as incerca sa citesc din propriile priviri, la oglina :)

Exemplara rasuflarea acestui poem.

*oglinda

curiozitatea e un fapt de curaj, deprimarea ține de metafizică.
în primul caz oglinzile se sparg, în cel de-al doilea nici abur nu se strânge pe oglindă. ce mai rămâne, ar fi sentimentele, dar despre ele nu știu să decontez.

Domnule Nanu, (Anton, pentru intimi)
mă găndesc să vă invit la o sesiune de comunicări pe teme expresioniste. Expresionismele, după cum lesne se deduce, sunt o stare proprie oricărui creator. Bunăoară, Creatorul lumii după ce a făcut și a dres a fost cuprins de o deprimare teribilă, care mai durează și în zilele noastre, puține câte ne sunt ele date. Nu mai vorbesc de regrete, care, presupun, sunt eterne. Așa și eu, stilistic vorbind, nu fac decât să repet, până la absurd, această inițială exprimare exprsionistă.
Sfatul meu, în ceea ce vă privește, e să vă tratați cu altceva. Apoi, dacă intenționați să deschideți propria farmacie să știți că vă sprijin. Consider că este o afacere bună. Mă aștept la orice incomensurabil din partea dumneavoastră. Chiar pe credit!