Adriana Lisandru

un text solicitant...și oferind satisfacții pe măsura efortului! (așa cum, dealtfel,ne-a obișnuit Laurențiu).
remarc gradarea atentă a acestei \"veniri\" - de la inocență spre până la întruparea Savonarolla și, apoi, până la...abur și rumeguș; iar finalul este pur și simplu de excepție!

felicitările mele!

Mă iertați că vă mai obosesc și eu (cred că sunteți extrem de solicitat de numărul comentariilor) însă am o nelămurire.
Citez din unul din răspunsurile dvs:
\"Cu o moarte toți suntem datori, dar ce facem cu viața care ne desparte de acel moment? \"
Iată o întrebare, îmi spun! sau, cum zicea Eliade...\"întrebarea justă\"!
mai departe:
\"Dar o viață e valoroasă când încerci să o trăiești conform credinței tale intime, în consonanță cu convingerile tale. Deci, apreciind ironia amară a îndemnului, vă spun că intenționez \"să crăp\" cât mai zgomotos posibil :) Măcar atât să știu că am făcut: n-o să-i las să le tihnească...\"
ei bine, frazele de mai sus fac să se rostogolească nelămurirea peste mine: chiar credeți că un articol (sau eseu) publicat în spațiul acesta (oricât de bine ar fi el scris) îi va tulbura pe distinșii noștri aleși? Înclin să cred că zgomotul ce le va atinge urechile este fi comparabil cu acela al unei păstăi de fasole strivită sub roțile unui tir. Scuzați-mi sinceritatea...

De ce nu vă folosiți energia și revolta acționând acolo unde protestul dvs. ar fi, într-adevăr, auzit, deci eficient?

multumesc, e o surpriza placuta comentariul acesta.
ultima parte a interpretarii dvs e cumva straina de intentia mea...dar, de ce nu? cititorul are liberatea sa in re-constructia textului.
ma bucura aprecierea acelei strofe; intre timp, am simplificat putin si inceputul.
va mai astept. salutari Targovistei. :)

nu pot să nu remarc tandrețea acestui poem, imaginile simple dar percutante totodată și discretele trimiteri către basm.

o lectură care mi-a făcut plăcere, Cami.

\"el mi-a desenat pe burtă o ghirlandă de viță
toamna asta o să mă cațăr pe ea
până la prăsele până la capătul convex până la moarte o să mă cațăr\"

aici am gasit poezie.
inceputul, insa, e tributar baterii din picior; poezia nu prea se lasa impresionata de asemenea gesturi.

succes pe mai departe.

Mulțumesc pentru lectura atentă; mă bucură trecerea ta.

Prieteni, va mulțumesc pentru generozitatea aprecierilor.
Domnule Sofronie, interesantă varianta dvs...deși cam telegrafică, recunosc.
vă mai aștept.

Cristina, da, văzusem și eu acele typo, dar mă bucur că a fost cineva mai atent decât împrăștiata de mine. :)

asta-i o poezie care te învață să taci.

superbă.

e o oarecare stridență(dar poate fi intenționată)între acele \"agonii regurgitate frenetic\" și exprimarea cu iz ahraic din strofa următoare:
\"carne sunt dar foamea de carne nu e mamă a mea
nu o vreau și să-i dau ascultare nu voi s-o primesc\"

cam atât aș avea să-i reproșez poeziei; dincolo de asta, numai cuvinte de laudă.

o cană de lemn unde să pui lingurile
în vârful lor cercuri de grâu ca niște aureole de sfinți

între noi se ridică un abur complice și proaspăt de cafea citadină
boabele ei sunt pârjolite de arșita betonului
snopul de linguri bate darabana în ulceaua de lut
dincolo de fereastră orașul își întinde oasele adulmecând răsăritul
în ceașca asta tu ai putea fi
clavicula umărului meu stâng
lumea este un zaț într-o ceașcă mai mare unde uneori tu apari
aidoma unei scari invizibile
peste metereze de porțelan

o să te mușc de umeri până îți va da soarele

de cand a aparut poezia asta pe Agonia am citi-o in fiecare zi.
si, de fiecare data, cu acelasi regret: ca nu am scris-o eu!
remarcabila, Dane, felicitari.
consider ca nu mai are rost sa o comentez - as repeta in buna parte ce a spus Calin Samarghitan.
las doar un semn de sincera apreciere.

mereu raman o mie e lucruri nespuse...si o mie de ochi sa le vada.
E greu sa comentezi o poezie care coboara peste tine cum un ceas frumos de seara. o traiesti si te bucuri.
si m-as fi bucurat in tacere daca nu m-ar fi speriat unul din comentariile autorului...:) sa speram ca, intr-adevar, s-a razgandit. pentru ca \"omul sfinteste locul\"...nu?

mie imi plac cristalele, Călin.

mi s-au parut foarte bune si de o remarcabila densitate ideatica strofele 2, 3 si 4.
permite-mi totusi o observatie:
\"stei\" e substantiv neutru din cate stiu - schimbarea articolului nu va afecta prozodia, oricum.
Iar in ce priveste ultimul vers...\"Și focul și Nimicul se nasc dintr-o scânteie... \"...am oaresce obiectii ce tin de nasterea Nimicului. As spune ca el nu poate fi manifestat, ramanand Indefinitul. (asta, judecand dupa majuscula pe care ai folosit-o)

In orice caz, un poem pe cre l-am citit cu placere.

vorba lui Beniuc...\"sunt mar de langa drum\"...:)
ma bucur ca ati gasit aici versuri pe care sa le luati cu voi - chiar de ele pornesc dintr-o experienta strict personala. cu atat mai bine, chiar.

multumiri.

isi revendica originile in traditia...

...care legende au fost un fel de ocultare impusa de conjunctura istorica, Graalul isi revendica originile traditia nordica, hiperboreeana, pagana - sau, pe alte coordonate geografice, dinspre Set si Solomon. Iar Iosif din Arimateea se pare ca a trait inainte de Hristos, ori ca e doar un \"sinonim\" al legendarului Parinte Ioan. (de la Evola citire)
dar nu e aici locul pentru o astfel de discutie.

cum spuneam, textul mi-a placut, prin dinamismul lui strunit.
si asta:
\"paharele goale cu ultimele cuvinte lipite amprente
stenograma unei vizite amicale
nu mărturisesc nimic\"

ne mai cititm. dar tot ma \"inteapa\" titlul ala...sa nu te superi pe mine! :)

m-as fi bucurat de lectura ( poemul in sine este bun) daca as fi putut face abstractie de titlul in care Graalul (piatra cazuta din coroana lui Lucifer, centrul spiritual, traditia prima samd) e transformat intr-un simplu pahar. cu picior sau fara.

apreciez constantza cu care treci pe aici. eu...mai lenesa in ce priveste commurile, uneori, asta nu inseamna ca nu colind prin gagina ta.
multumesc.

manunchiul acela e doar unul din multele...vad ca l-ai ales pe cel fara spini. :)
multumesc de lectura.

ma bucur ca ti-a placut.
cat despre autodepasire, asta e mai greu - inca sunt in crestere! :P