Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

scrisoare pe o floare de lotus

1 min lectură·
Mediu
și îți spun
am fire albe în păr îmi place să joc zaruri cu moartea
uneori fumez mult alteori dorm puțin iubesc
să fiu ținută în brațe
dar nu strâns niciodată prea strâns
când văd un bici mă prefac în pisică îi mușc vârful scot ghearele
zgârii
luna când soarele-mi intră-n eclipsă
se întâmplă să pierd cheile să nu știu unde-mi sunt pantofii cerceii
dar îți pot turna răsăritul în ceașca de ceai
te pot descânta între coapsele mele
și pielea salamandrei te va înveli din călcâie până la creștet
îți așez inelul pe deget iată Excalibur te așteaptă ridică-te
dar nu uita
nu-mi place să dau interviuri să fiu întrebată cu ce săruturi îmi țin buzele tinere
încotro mă deșir
când mă transform într-un ghem de tăcere
înțeleg pietrele arșița verii copilul adormit
în ridul bărbatului
însă nu-mi cere să vorbesc despre crivăț
când îl simți arcuind un alt cer peste noi
n-o să-ți rămân niciodată prea mult
oricum
viața nu se măsoară în ore
așa că nu-mi vorbi despre dragoste
cum nu vorbești focului
despre fum
085.911
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
178
Citire
1 min
Versuri
27
Actualizat

Cum sa citezi

Adriana Lisandru. “scrisoare pe o floare de lotus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-lisandru-0026649/poezie/1802437/scrisoare-pe-o-floare-de-lotus

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
Poate acel Excalibur mi se pare ca nu-si are locul in intregul poeziei.
In schimb, o tandrete si intimitate care mi-a placut mult. Si finalul.
0
@adriana-lisandru-0026649ALAdriana Lisandru
semnele tale - rare, deci cu atat mai valoroase...:)
multumesc.
P.S. Excalibur ramane - floarea de lotus ii poate sustine greutatea.
0
@ecaterina-stefanEcaterina Ștefan
finalul forte reusit, cum si ideea ca viata nu se masoara in ore. te autodepasesti aici, adriana.

ec
0
@adriana-lisandru-0026649ALAdriana Lisandru
ma bucur ca ti-a placut.
cat despre autodepasire, asta e mai greu - inca sunt in crestere! :P
0
@doru-dorian-davidDDDoru Dorian David
Un poem foarte bine conturat, penduland intre daruire si antipodul ei, hasurand un chip matur de femeie ; navalnica, reala, uneori tandra, uneori neimblanzita, uneori visatoare...

\"am fire albe în păr îmi place să joc zaruri cu moartea
uneori fumez mult alteori dorm puțin iubesc
să fiu ținută în brațe
dar nu strâns niciodată prea strâns\"


..............

când mă transform într-un ghem de tăcere
înțeleg pietrele arșița verii copilul adormit
în ridul bărbatului\"

... iau din scrisoareaa pe o floare de lotus... manunchiul darnic imbracat intr-un alb impaciuitor:

\"... îți pot turna răsăritul în ceașca de ceai
te pot descânta între coapsele mele\"... O zi buna!
0
@adriana-lisandru-0026649ALAdriana Lisandru
manunchiul acela e doar unul din multele...vad ca l-ai ales pe cel fara spini. :)
multumesc de lectura.
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
un titlu frumos
o conturare reușită a ideii
ce mai, mi-a plăcut întregul

\"când mă transform într-un ghem de tăcere
înțeleg pietrele arșița verii copilul adormit
în ridul bărbatului
însă nu-mi cere să vorbesc despre crivăț
când îl simți arcuind un alt cer peste noi\"

da, un poem sugestiv și împlinit

cu sinceritate,
teodor dume,
0
@adriana-lisandru-0026649ALAdriana Lisandru
apreciez constantza cu care treci pe aici. eu...mai lenesa in ce priveste commurile, uneori, asta nu inseamna ca nu colind prin gagina ta.
multumesc.
0