Sfântul Graal

m-as fi bucurat de lectura ( poemul in sine este bun) daca as fi putut face abstractie de titlul in care Graalul (piatra cazuta din coroana lui Lucifer, centrul spiritual, traditia prima samd) e transformat intr-un simplu pahar. cu picior sau fara.

Adriana, în privința Sfântului Graal interpretările sunt mai multe, în legendele Evului Mediu se spunea că Sfântul Graal era un vas în care Iosif din Arimateea a adunat sângele lui Iisus sau paharul din care a băut Iisus și apostolii la cina de taină. Cum vinul este sângele Domnului și inspirația e legată de el, nu mă refer la beție, au ieșit cele de sus. În jurul unui pahar cu vin poate avea loc o împlinire a cuvântului în adâncul celor ce gustă din el.

...care legende au fost un fel de ocultare impusa de conjunctura istorica, Graalul isi revendica originile traditia nordica, hiperboreeana, pagana - sau, pe alte coordonate geografice, dinspre Set si Solomon. Iar Iosif din Arimateea se pare ca a trait inainte de Hristos, ori ca e doar un \"sinonim\" al legendarului Parinte Ioan. (de la Evola citire)
dar nu e aici locul pentru o astfel de discutie.

cum spuneam, textul mi-a placut, prin dinamismul lui strunit.
si asta:
\"paharele goale cu ultimele cuvinte lipite amprente
stenograma unei vizite amicale
nu mărturisesc nimic\"

ne mai cititm. dar tot ma \"inteapa\" titlul ala...sa nu te superi pe mine! :)

isi revendica originile in traditia...

Iubirea naște “o mișcare irațională a existenței tale ordonate”, o ieșire imprevizibilă a eului tău în căutarea eului partenerei, cuvinte ilogice cu sensuri raționale ce-și lasă amprentele dorințelor în sufletul iubitei, casant ca un pahar de sticlă.

Răzvane, mulțam de trecere și comentariu! E o interpretare în traducerea afectivă care pe alocuri dă sensuri noi, dar până la urmă potrivite cu mesajul construit și cu gândul la iraționala iubire ... \"ce-și lasă amprentele dorințelor în sufletul iubitei, casant ca un pahar de sticlă\".

Primul vers e reprezentativ. Acum sînt cu mintea limpede și mă adresez vouă. Graalul legendelor e azi propriul Graal. Personal consider Graalul manifestare a creștinismului. Celelalte interpretări nu mă interesează. Fiecare să descopere propeiul Graal. Așa ai zis. Și eu cred asta.

Textul ăsta stă foarte bine pe picioare și fără \"încărcătura\" acestui titlu:)
Autoironia ta îmi place întotdeauna:
\"îți spun că înainte de a consuma sângele viei
neinspirat
împingeam un șir de cuvinte spre tine
smerit în liniște ordonat\"

Cerul curat de trăznet nu se teme:))

Inspirație de vin bun să ai!;)

Liviu, da paharul meu poate să fie un graal pe care-l sfințește iubirea, inspirația ce dă iraționala iubire...irațională- înțeleasă în afara unor modele consacrate, o experiență întotdeauna nouă, asta-i frumusețea vieții. Hristos este totuși modelul exemplar existent în fiecare iubire prin forma sacrificiului.

Iolanda, autoironia nu-mi lipsește niciodată, e un semn că plutesc la un nivel acceptabil, așa cred, poate o fi mai rău...sunt sub nivel și-mi obosesc pe răbdătorii mei cititori. Dar faptul că mă citești cu plăcere și-mi dăruiești un comentariu mă bucură. Chiar mă întrebam dacă merită să mai postez, fac și eu un an pe agonia, mi-au dat dinții de lapte, nu colții. Mulțam de trecere prin sufletul meu! Aici e intrarea!