rânduri pentru ea (2)

florile înfloresc însă nu întotdeauna oamenii te pot privi pe furiș așa cum te pot iubi sau nu și tu stai privindu-te în fețele acestui anotimp nascându-se pasăre cu glas de cenușă stai acolo la margine tu și umbra nu auzi decât timpul clocotind și vuietul lui e mai dureros decât dacă ai urla și-atât de dulce anii se-nșiră-n fața ta ca treptele pe care ai să le urci căutându-te ai grijă să nu te rătăcești pe dinăuntru nu uita să-ți pui cenușă în buzunare când pleci ea îți va aminti că vei vrea să te întorci să iei harta să-ți pui zâmbetul rujul să le-ntorci de pe-o parte pe alta toate cuvintele vor fugi atunci și munții din tine se vor topi