a fost odată o apă adâncă

și la margine se vindeau vieți cu cât te-aruncai mai adânc cu atât mai mult nu știai din vârtejul ei au crescut mâini de copil cu aripi la degete doar la degete într-o zi ni le-am pus ca pe niște mănuși noi și cu ele eu desenam o poartă tu desenai un zid eu destrămam vise unul câte unul te-acopereai cu urme și-atât mai târziu iar ne-ntâlneam și-nălțam câte-un zmeu la câte-un capăt de lume îl pierdeam din ochi apoi plecam în căutarea lui pe-același drum ne-atingeam mereu vârfurile degetelor flămânde într-o zi am ajuns acolo prea târziu atât de târziu că n-ai înțeles niciodată cât se făcuse de frig mi-am crestat inima în mii de fâșii și-am făcut din ele lanțuri am muiat degetul în sânge și l-am pus pecete gurii aici întârzierile se măsoară în ani mi s-a spus azi m-așez din nou leg de ziua asta un zmeu și pe el de capătul lumii între noi mereu atâtea anotimpuri