pictograme

nu se uita niciodată înapoi n-am să te mai visez, își spunea, și tăcea ca o piatră de inimă printre diamante câteodată râdea cu pași mărunți până la lună, asmuțea câte-un cântec trist pe la porți de vis, lega, dezlega și lega câte șapte lacăte, tot la a șaptea poartă plângea noaptea dezgolită de fiecare răsărit.