plus minus infinit

îmi aduc aminte banca pe care stăteam în mijlocul curcubeului gardeniile albastre de jur-împrejur inima de cuvinte locul ei gol pumnul rămas strâns privirea pe furiș pe care n-am simțit-o niciodată punctul în care mereu m-am văzut adânc și departe ziua în care l-am șters obloanele casei mele verzi închise grădinile de tăceri înflorite pentru a și pentru b plus minus infinit