pictograme

nici nu mai știu ce culoare are toamna asta prin tine, se gândea sau dacă tăcerea mai are ochii închiși și eu ar trebui să-i arăt drumul spre soare. și nici nu știu dac-aș mai vrea să aud valurile-ntr-o scoică spartă și-n jurul ei, atâta nisip că mi-e teamă să nu mă scurg vei trece cu gândul și pașii tăi vor lăsa iar urme… ar fi trebuit să știu că nisipul nu e decât apă uscată purtată de vânt, clepsidră spre ziua de după noapte.