Adriana Camelia Silvia Popp

Câteodată îmi vine despre stele despre nori de unde nu mă mai doare destinul omenirii doar al meu doar al tău doar al nostru doare câteodată mai mult alteori mai puțin învăț cu sârguință

nu te bântuie vântul din miazănoapte aleargă în întâmpinarea unui echinocțiu – să i se stingă păgân lângă glezne.... scutur din plete furtună de ace de gheață de ceață pe după șapte

Curge, înainte-napoi în sus în jos în toate direcțiile vremea aduce împiedicare la zbor la vise la cafele amare gerul pretinde zahăr glucidele suie în poziția de drog privilegiat - al trezirii de

Nu că n-aș fi de acord aveam de gând, oricum, să sar coarda până la sfârșitul lumii, sau până renunț … M-am cățărat pe furiș pe treptele cerului încercând să arunc ilicite priviri peste gard și-am

De undeva vine miros de frig și de zăpadă, îmi îngheață mâinile printre razele de soare, aurul nu ține de cald îmi șoptește, nu arde ca mine, ca mâine o să mă-ntrebe de oră, tic-tac, nu e niciodată

Rup din viață ca din pâine, mușc din zile ca din măr, poate azi, ori, poate mâine voi ajunge la cotor… Mă descos pe dinăuntru, mă învârt ca-ntr-un ghioc, îmi citesc păgân destinul, poate

Pestriț candelabre orogenetice nasc flăcări sculptând forma prelungă a timpului cade picătura de ceară peste alta îngheață peste alte căderi împietrite înălțarea se naște optic picaje

Într-una curg zilele, într-una, îmi evocă nenumărate reclame la șampoane anti – mătreață (how cool!), mă întreb cum pot încăpea, oare, atâtea zile de la facerea lumii (fiecare cu efectele

Ca un nor de fum greu, ca zborul razant, cu aripa rănită, ca tramvaiul opt\'șpe trecând prin stația asta numai în vis, în sală - o lojă cu două fotolii goale, așternute cu pulberea acră a unei

Ne alăturăm pașii, două șiraguri de câte două urme alternative, undeva înapoi trista fantasmă se scufundă în ceața lacrimilor plânse ca niște gratii, ne pierdem în labirint cu mâinile împreunate

S-au răspândit curcubee printre dune, arterele planetei înmuguresc în izvoare cu iz de strugure copt, răsar alte lumi peste coame în spume, prefirăm clipe prin pleoape gravide de

ZILELE BACAULUI - 2003 FESTIVALUL - CONCURS NATIONAL DE POEZIE \"AVANGARDA XXII\" REGULAMENTUL CONCURSULUI. Primaria Municipiului Bacau si Consiliul Local, impreuna cu Fundatia Culturala \"Georgeta

Nu aveam decât două mâini omenesti, dar cumpăneam în ele întreagă greutatea lumii, mă sprijineam, din tot universul, într-un singur punct, necântăribil - care se

\"[...]împărăția cerurilor se ia cu năvală și ceice dau năvală pun mâna pe ea.\" - Matei 11, 12 Ritmul negocierilor a încetinit ca și mersul pe jos, dealtfel, un reprezentant oarecare al

Descopăr lumea de pe acoperiș; aproape aș zbura - mă oprește știința faptului că nu visez (planarea se întâmplă numai în vise) conștiența are forma pietrișului din sandale. De unde atâția nori cu

Nopțile albe sunt la fel de negre ca și celelalte. Zilele n-au parfum de cafea, poarta amiezii e zăvorâtă, cocoșii învață să-noate în Calea Lactee... Alerg în mijlocul unui câmp opalin. Nici o

Dacă n-ar fi fost soarele plecat în vacanță naiba știe pe unde, pulberea asta infectă care ne pudrează până și pe dinăuntru ne-ar fi părut minunata-mbăiere în sidef și diamante, trotuarele prăbușite

E liniste - liniste. Ssst! Tine ochii inchisi, nu suiera din pleoape! hai s-ascultam cum isi strang stanjeneii parfumul in cupe, maine or sa scoata limba la noi, te miri de pe unde... Tsn, tsn,

Dosoftei mitraliind psalmii putrezi... Reinventăm scriptura, vie, din sânge și carne; dogma se cere cojită ca un cheag uscat... Uite-mă, uite-mă! Piruetez pâna la căderea dincolo, cu

Cautatori in firul ierbii despicat in patru, rastignit pe un destin fara noima. Vantul imprastie frunzele arse ale unui ieri insingurat. Sa ne jucam cu vorbe... Jocuri ciudate, de oameni