Adriana Camelia Silvia Popp

...Patapievici?! :))) Eu ziceam despre chestii vii...cine a adus momâile în discuție?! :)))
Pe urmă, fii atent să nu-curci borcanele: eu vorbeam precis de unul dintre dezmembrămintele dreptului de proprietate, anume uzul (a avea parte), nu de nuda proprietate, cu care...nici pe cap nu poți să te speli:))))
Pentru alte detalii, până la o cafea și-un verdinho da casa la Martinho da Arcada (pe unde lenevea amicul nost\'Reis/Caeiro/Campos...etc.) - că încă mai e o bună bucată de vreme până să ies la pensie și să-mi târguiesc ogeac la cucurigu, în Alfama, poți pune matale cap compas spre locurile începuturilor dumitale didactice de care pomenești aici, la un pinot noir, că accesul e liber, pe bază de...interfon
abia așteaptă mâțele musafir neștiutor căruia să-i șutească îmbucătura din farfurie!:P

...pai, fuse o vreme (mult mai devreme decât ar crede unii-alții) când am mâncat Mateiu pe pâine..:))) Aveam \"Craii\" răspândiți prin casă în vreo 5-6 ediții.
Și nu mă puteam opri să nu fac o mie de paralele cu \"Banchetul\". Și nu reușeam să-mi dau seama ce-i lipsește ăstuia din urmă...Până când, într-un târziu, mi-a picat fisa: bietul Kierkegaard n-a avut parte de...Rașelică! :)))))

Domnu\' conferențiar, dvs. la ce va gandiți când pomeniți de moartea aia ... fericită?
La momentul \"trecerii\" propriu zis (că,să știți, indiferent de conjunctură, de episodul trecerii în revistă a propriei vieți tot nu scapă împricinatul, ceea ce, în cazul în speță, e chiar nasol, îi strică omului tot...gustul!), sau la \"norocul să moară înainte de a fi silit să îndure după război [...] umilința sărăciei\", etc.,etc.,etc., (că, așa s-ar potrivi mai bine, plus că mi-aș vedea și eu de trebi cu conștiință împăcată!)???

Pentru conformitate, semnat:
Rașelica Nachmansohn

...mulțumesc de trecere!
Evident, cel puțin din punctul meu de vedere (și bag mâna-n foc că se vor găsi și alții care să adere la ideea asta! :)))), acesta nu este un poem.
Este o formă de condensare a unor stări, amintiri, reveniri...în fine, a unor momente de viață. Sunt, în același timp, niște semne precise; pe care, însă, nu le pot înțelege decât \"destinatarii\" lor(prin ce lumi or fi rătăcind ei acum...)
În plus, textul are un soi de valențe \"catalitic - simbolice\": există \"semne\" care, aparent, îmbracă aceeași formă, indiferent cui se adresează. Doar că fiecare receptor are un cod propriu, unic, pentru a le descifra.
Probabil că este și ăsta unul dintre miracolele mărunte ale darului de a fi ființă umană...

....domnu\', ce-o să creadă lumea despre dvs?! :)))
Că nu toată lumea are habar că \"prietenia\" aia era adresată altcuiva...iar perioada cu pricina \"pușcă\" fix cu aia când meștereați dvs. chestii cu presa prin Palatul Victoria?! :))))))

Mdeah...imi aduc aminte si de umorul, dar si de incapatanarile si revoltele lui Costel.
Chiar, mai stii ceva de el, mai recent? e bine? Ca eu l-am cam pierdut din vedere de ceva timp...:)

Când am văzut titlul, mă așteptam la ceva ușurel și comic...
În schimb am regăsit senzația aia din avion, jumătate somn - jumătate bucățele de gânduri pe care încerci să le structurezi într-un logos coerent, până...adormi de tot!
Cel puțin, mie așa mi se întâmplă...:)

...e o bucată bună de drum de parcurs! Apreciez tenta ludică a textului, însă te-ai lăsat prea repede prinsă de superficialism.
Adevăratul joc e cel cu sensuri, cu concepte și cu simboluri, nu cu ambalaje de napolitane...

Cu regret, textul este slăbuț, însă are potențial. Dacă ai încerca să privești mai adânc în tine, spre esențe, vei putea depăși cu succes imagistica asta facilă...

Boh! Cand o fi fost Sisif ambasador, nu știu...ca să nu mai zic nimic de prefacerea în clepsidră!
Chestia asta sună trasă de păr rău de tot, ca una din poezioarele alea scrise de copiii de clasa a 3-a sau a 4-a, ca s-o impresioneze pe tovarășa învățătoare cu faptul că au citit Legendele Olimpului\"...

Curge al naibii de bine poemul ăsta! Aproape c-am văzut filmul, mut și în sepia...

O înșiruire de fotograme minuțios relizate, care crează senzația de mișcare, ușor împiedicată și atemporală, a primelor experimente cinematografice. nimic forțat, nimic lucios, nimic calp...

În plus, trebuie să recunosc, am nimerit peste textul tău fix acum, când mă bălăcesc cu fervoare într-o stare \"din alea\"...:)

Asta e senzația cu care am rămas după lectură. Prea multe imagini și simboluri care nu rezonează nicicum, trântite de-a valma peste locuri comune...
Ar trebui să revezi textul ăsta și să-l mai \"cureți\", pentru că, pe undeva, \"deep inside\", e o sămânță care se chinuie să încolțească...

Atunci când categorisești un text drept poezie, încearcă să sublimezi mai mult. Acum, arată ca și cum i-ai striga femeii înspre fereastră din mijlocul străzii. În cel mai bun caz, nu vei reuși decât să devii ținta rânjetelor trecătorilor, iar în cel mai rău, te vei alege cu o chitanță tăiată de băieții de la secție, pentru...tulburarea liniștii publice! N-ar fi păcat?!

...imi poti trimite o copie (un scan) al contractului respectiv pe adrianapopp@yahoo.com?
Ca sa-ti pot da cateva sfaturi concrete...

SILVA

Petrut,
multumesc de...semn.
o singura erata: nu e inceput, e continuare...

Big Bang cu forceps. Oare chiar strigă lumina că vrea să se nască în lumea orbilor?! Qui prodest? Pulberea, mai degrabă, le lasă urma trecerii sale, ca o istorie in Braille.
Poemul ăsta, tocmai azi, mi-a dăruit sentimentul dulce-amar al unei nesperate întoarceri acasă.

Carissime Daniele,

deși, de o vreme încoace, nu prea mai am obiceiul de a interveni cu comentarii în subsolul textelor mele, de astă dată mă simt cumva obligată s-o fac, în semn de mulțumire pentru starea de veselie pe care ai reușit să mi-o induci în dimineața asta.
Înainte de toate, m-a bucurat teribil aflarea faptului că tocmai am ajuns la majorat, ceea ce-mi permite să fac primii pași, timizi, către generația douămiistă.
Pe urmă, m-am bucurat din nou că n-am apucat să lecturez comentariul tău decăt astăzi, după reuniunea de ieri, pentru că astfel echilibrul meu emoțional fragil ar fi avut de suferit, dacă aș fi așteptat zadarnic și cu inima-n gât să apari sâmbătă și să mă ții \"de mânuță\" și, mai ales, să-mi arăți... ce să fac și ce nu! :)))
Revenind la un ton mai serios, dragul meu, îți mulțumesc pentru opiniile exprimate, deși dacă n-ar fi ieșit atât de eliptice datorită intenției tale de a te manifesta ironic, poate ar fi fost și inteligibile. Din păcate, n-a rezultat decât un act ratat. Mi-ar fi plăcut ca seria asta de texte să aibă parte de o analiză mai coerentă, nu neapărat consistentă, pentru că ar fi o întreprindere destul de dificilă, care presupune un bagaj de cunoștințe mult mai vast decât cel strict literar. Indiferent dacă ar fi fost pro ori contra, așa cum s-a întâmplat sâmbătă la Deko, de pildă. Nu-i bai, poți veni cu completări, la o cafea și-o tacla, în oricare altă sâmbătă; o discuție, chiar în contradictoriu, poate fi întotdeauna constructivă.
O precizare pare totuți a fi necesară: tripticul \"Ștafeta\" nu este poezie! E drept că nu e nici chiar proză, așa cum m-a \"somat\" telefonic colegul Marius Șolea să prezint. :). Căruia, profitând de ocazie, trebuie să-i mulțumesc pentru că-mi menține la cote înalte spiritul combativ.:)) Aferim, boier dumneavoastră!

Domnule Nanu, zău, ce soi de reclamă îmi faceți?! Doar știți foarte bine că nu bat și nu mușc pe nimeni decât, cel mult, în timpul \"orelor de program\"! :)))))

Felix, mulțămiri pentru spiritul preventiv de care ai dat dovadă venind cu traducerile lui Pessoa în buzunar, chiar dacă, în ciuda temerilor Ramonei Ungureanu, n-a fost nevoie de servicii de traducere.

În rest, mulțumesc încă o dată tuturor celor și-au luat inima-n dinți și au înfruntat frigul de sâmbată și s-auzim numai de bine!

În comentariul meu anterior, am încercat să creionez, sumar, situația creată, așa cum se vede ea prin prisma legii. Tot de aceea v-am oferit și posibilitatea de a vă informa în ceea ce privește conținutul legislației în materia drepturilor de autor. Asta pentru că nimeni nu este iertat pentru că nu cunoaște prevederile legale și din dorința de a vă ajuta să evitați, pe viitor, asemenea situații.

Nu cred că mai este necesar să continuăm,între noi, dezbaterea pe marginea aspectelor și implicațiilor juridice ale acestei nefericite întâmplări, mai ales că nu toată lumea are suficiente cunoștințe juridice care să-i permită să enunțe puncte de vedere pertinente. Însă ar fi bine să o reținem ca pe un \"memento\" și să luăm, fiecare dintre noi, măsurile de precauție necesare pentru a nu ne \"trezi\" în situația de a încălca legislația.

În altă ordine de idei, opinia mea personală despre stimatul domn Grunberg, este aceea că este un individ fie iritat de întâmplarea în sine, fie \"iritat\" de felul lui, însă care, în mod cert, nu cunoaște cu exactitate textul legii și, prin urmare, o interpretează într-o manieră...\"urechistă\". De aceea am propus să-l așteptăm pe respectivul domn, fie la Agigea (pentru că așa am înțeles că intenționează să-și continue demersul), fie oricând și oriunde dorește domnia sa, însoțit și de un avocat, pentru a lămuri situația concretă și pașii ce urmează a fi făcuți în continuare.

Pentru Dan Carlea, o mică informație, sper, lamuritoare: sigur că iau în serios problema, pentru că, pe lângă faptul că formația mea profesională de bază este cea de jurist, întâmplarea face și ca unele dintre atribuțiunile mele de serviciu să fie foarte strâns legate de legislația în materia proprietății intelectuale... Colac peste pupăză, m-am și trezit de câteva ori (din fericire, destul de puține) în situația de a mi se încălca unele dintre aceste drepturi. Prin urmare, știu destul de bine și cât de prost m-am simțit în acele situații...:) :(. Pe de altă parte, de ceva mai multe ori ce-i drept, am avut de-a face și cu diverși autori care, ne prea având habar ce cu ce se mănâncă în domeniu, simțeau, pur și simplu, nevoia de a se face remarcați cumva, de \"a se afla în treabă\". Pentru amuzament, îți voi povesti un caz concret, petrecut acum un an, cam pe vremea asta: într-una din zilele în care participam la o sesiune de consultări internaționale (reuniune de experți!) pe aspecte legate de drepturile de autor, transmisie și retransmisie în domeniul audiovizual, cu cei de la Organizația Mondială a Proprietății intelectuale, ne-am trezit că dă buzna peste noi un cetățean dotat cu o simpatică pălărie de paie, care ținea morțiș să participe și el la discuții, pentru că...\"sunt scriitor, domnule!\" În momentul în care l-am întrebat ce legătură are el cu broadcastingul și cu semnalul radio și cu emisia de semnal digital , a rămas bietul om cu gura căscată! :)) El a văzut un articol în ziar care anunța evenimentul, a văzut sintagma \"proprietate intelectuală\" și a tras concluzia că îl privește, cu siguranță, problema! De unde să știe omul că proprietate intelectuală nu înseamnă numai drepturi de autor și că de drepturi de autor nu beneficiază doar scriitorii...

Eu am trimis textele. 3 bucăți, la set, de vreo 10000 si+un pic de caractere. În măsura în care nu e vorba de cele proprii, pt. că ar fi lipsit de etică, aș putea să dau și-o mână de ajutor la selecția textelor (dar numai seara, târziu, că-n rest....\"biroul este viața mea\"!)

1. Nu este nevoie să mai scrii titlul încă o dată și în caseta destinată textului propriu zis.
2. Încearcă să citești mai mult, nu numai din cărțile de școală și nu numai din ce se scrie pe aici, ca să-ți poți forma, încet-încet, un stil.
3. Bine ai venit printre noi! (cu asta trebuia sa fi început, de fapt! )

SILVA