Adriana Camelia Silvia Popp

versul doi: \"nimic cu te\" - probabil nu te...
strofa 2, versul 1:\"Tavanul se surpe\" - a
\"innaltata\" - nu cu dublu n
\"cu tot din adinsul\" - dinadinsul, intr-un cuvant
\"Sa rupe\" - sa rupa
\"asa i-mi fac in viata\" - imi

Incerci o poezie cu structura clasica, isa te incurci cam rau la capitolele ritm si cursivitatea limbajului. Of! Hai sa incercam altfel: mai studiaza cate ceva despre tehnica literara, mai rasfoieste si ceva literatura consacrata si incearca sa-ti rescrii poezia. Ai o multime de greseli, nu numai la nivelul gramaticii, ci si al stapanirii limbajului si al stilului, insa nimeni nu s-a nascut invatat (nici chiar eu, hahaha! :)))...)

Probabil ca nu mi-as fi batut atata gura cu tine, dar am impresia ca ceva-ceva zace pe-acolo prin launtrul tau... cred ca daca studiezi ceva mai mult, s-ar putea sa reusesti, in timp, sa scrii chiar bine!
Bafta!

din punct de vedere tehnic, un haiku este o \"adunare\" de trei versuri, primul si ultimul a cate cinci silabe fiecare, iar al din mijlocul lor de sapte...
Ca idee si intentie, haiku-ul se doreste a fi un \"concentrat de poem\", ba char mai mult, in masura posipilului - expresia unei filosofii condensate... Poetului japonez, procesul creatiei unui singur haiku ii lua cativa ani buni de zile, uneori intreaga viata...
Cu asta sper ca te-am lamurit intrucatva.

In ceea ce priveste incercarea ta, desi este, tehnic vorbind, apoape un haiku, e destul de reusit. Iata si un mic exercitiu-joc: incearca acum procesul invers: ia o foaie si-un pix si dezvolta ideile pe care ai incercat sa le rezumi in astea trei versuri...

Aici ma vad nevoita sa-i explicitez cateva aspecte lui lapislazuli, desi mi-am promis (in sinea mea)sa nu mai postez comentarii la proprile mele texte. Da\', asta-s eu, nu pot sa ma abtin...:)

Asadar:
Draga lapis, daca ai fi avut rabdarea si atentia necesara sa citesti de la cap la coada, ai fi avut o imagine a intregului si ti-ai fi dat seama (sper eu)in primul rand de faptul ca acest text este o proza total lipsita de umor in esenta sa.

Este o proza, si nu un jurnal ori un pseudo jurnal, deoarece desi este scrisa la persoana intaia singular si atinge cateva experiente si stari personale ale mele, exprima inchiderea inchiderea unui ciclu existential-ideatic;

Poantele invechite la care faci referire reprezinta niste clisee comportamentale specifice anumitor tipologii umane (simpatia sau antipatia mea indreptate asupra respectivelor tipare, ori ale unora dintre reprezentantii acestora, rezulta din cuprinsul textului si pot constitui, eventual, un alt subiect de analiza si dezbateri)

Deasemenea, cred ca te pot asigura ca nu ai pierdut nici un moment umoristic - nici cautat, nici involuntar - deoarece sarcasmul, dupa umila mea parere, nu poate fi asimilat cu nici una din categoriile umorului; nu de alta, insa notiunea de umor presupune macar un chicotit de ras, iar nu lacrimi ori scrasnet de dinti (e drept, totusi, ca asta din urma ar putea fi confundat uneori cu zambetul...)

Bun, cam atat am considerat ca ar fi absolut necesar sa-ti punctez. Restul depinde acum doar de tine; adica de dorinta ta de a reciti textul in intregime, de intelegerea sau neintelegerea ideilor pe care am incercat sa le schitez, de gustul tau si de viziunea ta personala asupra existentei, de starea ta de moment, etc,etc, etc... Mai concis, e intr-adevar o problema de sistem digestiv al lectorului...

P.S. Bineinteles ca ne intalnim, vineri de exemplu...Cat despre sistemul acela de propulsie mecanica pe culmile gloriei, n-ai a te teme din partea mea de nimic, pentru ca nu beneficiez (momentan) de energia necesara comiterii unui astfel de gest. :)))

Multam fain, nene Merline, ca ti-ai strecurat baghetica si mi-ai atras atentia asupra scaparilor, ca deh, stii ca eu is muiere batrana si-mi mai tremura si mie manurile pe butoane si-mi mai si rataces ochelarii prin casa...

Ma reparasi la imagine, iti raman datoare... :)

Stefane, fara suparare, insa si \"preluari din repertoriul international\" si de o calitate interpretativa mai mult decat indoielnica (de gust nu mai spun!) nu prea avem de gand sa-nghitim pe-aici...

Incearca si matale ceva mai original, daca nu te simti in stare sa fii un poet bun, macar fii tu insuti!!!!

Primaverila atmosfera poemului tau... e plina de miscare, da senzatia unei multimi de scurt-metraje ruland in ferestre ingramadite aleator pe un singur display...

Si totusi...n-am putut sa nu observ doua erori (deh, ochiul meu cel carcotas...:)...):\"Razele toamnei viitoare
îmi răsfoiește deja\" - acordul si \"Și totuși...șoptii \" - perfectul ala simplu cam pica precum nuca-n perete...

In rest, tare m-a bucurat poemul tau, mi-a adus aminte ca afara-i soare...

Ceea ce este sus este si jos
ma intreb unde oare sunt pozitionate in aceasta alcatuire visele
unde mai reusesc sa se strecoare sub presiunea lui
dacaa egal cu b si b egal cu ce rezulta a_ce
care cojesc sideful etravei si-l lasa in voia valului
ce gaseste mereu cate-un mal loc_uit de brize
nascute sa sufle-n stindarde pergamentice
vaduvite de lancile vertebrale
din care ne incropeam candva undite
ca sa nu se mai agate in ochii navodului himere
accidental

Locul odihnei lui Boo are nevoie
printre atatea trestii macar de un corolar...

Dar bine, stimate domnule,
cum de v-a trecut prin minte ca subsemnata s-r exprima altfel decat la modul ideatic?!
A, si, de obicei, eu definesc pozitiile...:))))

Of doamne, unde dai si unde crapa! Ce-am vrut eu si ce-ai priceput tu!
Unde mai pui ca nici macar nu erai matale al\' de trebuia sa priceapa...:))

Da\' ca sa nu te las chiar asa cu becul stins, hai sa te lamuresc: eu nu ma duc niciodata la cinematograf!!! Pentru ca nu-mi place pop-cornu\' si aia de fluiera si nu-si tin manurile pe la casile dumnealor... vezi tu, la mine amorul se manifesta pregnant la cu totul si cu totul alt nivel, care poarta titulatura de cerebral...

Da-mi place si scenariul tau, nu zic nu (parca-l aud pe-un nebun de-l stiu eu zicand ceva de manusi de matase si palarii!);
insa, pentru ca scenariul sa poata fi pus in scena, exista 3 conditii faradecarenusepoate:
1. tre\'sa-mi cumperi cam un milion de perechi de ciorapi(aia-n care si-au infipt ingerii matale gherutele si dintisorii);
2. tre\'sa-mi procuri alt genunchi, deoarece al meu cam scartaie si a pierdut de multa vreme capacitatea de a se preta la acrobatii;
3. tre\' sa obtii acordul producatorului (si pot sa te asigur ca aceasta ultima conditie nu vei reusi s-o implinesti niciodata)

...Asa ca vezi, eu, sarmana de mine, sunt lipsita de orice putere de decizie...:)))

Securea era ascunsa fix sub opera domnului Kant, insa am ruginit-o eu acu 100 de ani - cand am plans pana ce s-a pornit al doilea potop din cauza ca m-a parasit contele Aglie...
Ia si-o aspirina (design in colturi) din rezerva mea impotriva virozelor care n-au treaba cu virusii care s-au pornit sa migreze zilele astea de colo pana dincolo pe planeta!

Asa ca, dragilor, v-am creat toate conditiile necesare pentru studiu: sapati, sapati in continuare...

Am sa iau o ulcica de lut si-am s-o-ntorc cu gura-n jos, inspre radacina lumii, ca sa-mi amintesc prin intermediul farmecelor batranesti de ce am uitat, de ce ma impart intre aceeasi lume, de ce traiesc...

Superb poem! Grandios, plin de seva, de viata si de sunet, desi a navalit in el atata gheata si atata piatra...
La mai multe!

Mai Ciudatule draga, nu te scuza prosteste! Timpul in care scrii o poezie nu are nici o influenta asupra calitatii ei...
Pe urma, nu trebuie sa iei de bun tot ceea ce-ti spunem noi astia, \"vizitatorii\", da\' nici sa nu tii cont defel de parerile noastre; insa trece-le si tu prin filtrul personal, analizeaza-le si vezi daca nu cumva unul sau altul dintre noi are dreptate.

Uite, de exemplu, eu ti-as sugera sa scoti si-urile din ultimele versuri din strofele a doua si a treia; asa, poezia a ar castiga in dinamism.
Insa, cel care decide, in calitate de \"parinte\" ramai tu, iar cei care zicem ca ne place, ori ca ne zgarie la simtul atistic suntem noi, restu\' lumii...:)

Pur si simplu o fiinta omeneasca... uneori i se intampla sa aiba crize, pentru ca sufera de limitare cronica...limita rabdarii, limita blazarii, limita scarbei...
Si-atunci, da pe dinafara...pur si simplu!

Te rog sa revezi un pic punctuatia si dupa aceea textul iti va fi aprobat...

Multumesc

Nic, draga mea, asa e: m-am oprit brusc...
Nu de alta, dar tot asa de brusc am realizat ca dac-as fi continuat, as fi inceput \"sa spun din casa\" si s-ar fi pierdut ideea de poezie.
Pe de alta parte, riscam sa dau \"inamicilor\" prea multe informatii; mai bine sa se chinuie sa ghiceasca ce si cum...:)))

Ba eu nu-s de acord! Nu-i melodie. E, mai degraba... arta cinetica, nu stiu cum sa-i zic altfel in clipa asta, ca ma feresc reflex de imaginile care se materializeaza brusc si-mi sar in ochi din monitor, multe si colorate...si-mi mai navalesc in papile tot felul de gusturi si de arome...
Probabil, insa, ca tot de la melodie a pornit totul (de la slagar, cum zice mariusteicul asta de nu brublem!), mai tehnic vorbind, de la ritm, rima venind sa se aseze pe acesta, ca o manusa.
E un poem cursiv, nervos, colorat, condimentat cu de toate... dar parca totii mai lipseste ceva! Mda, e clar, inca o stea ii mai lipseste, ca sa fie doua cirese peste frisca (pentru simetrie si echilibru :P)

1. N-am inteles prea bine: ce anume aprinzi (si eventual fumezi) in pat? Ca mie-mi umbla gandu\' la ... chestii care, evident, sunt cenzurabile si, la fel de evident, au o tenta sadica...:D Dar s-ar putea sa fie doar o problema tehnica, adica sa fi \"pierdut pe drum\" un vers ...

2. Ca joaca de-a fantezia-erotica-poezia, merge (o data), insa din punct de vedere al Poeziei, nu prea e cine stie ce. si nici nu cred ca te reprezinta, cel putin din punctul de vedere a ceea ce m-am obisnuit eu sa gasesc in poemele tale...
Fara suparare...stiu ca poti mai mult (si fara...\"adjuvanti\")

Ei, uite ca eu nu tin minte zile de nastere decat acidental, uit (aproape) toate amanuntele, ma uit la meciuri (da\' nu le tin minte p-alea de acu\' douaj\' de ani), n-am stiut niciodata ce masuri port la nici un fel de haina (ca oricum, nu s-a inventat inca masura care sa mi se potriveasca), am o gramada de inele pe care le schimb tot timpul (inclusiv unul de logodna) si ma trezesc deseori in situatii ingrate din cauza copiiilor prietenilor mei care se apuca sa le spuna tatilor lor - in public - \"tati, stii, mami ma cam enerveaza, ca nu vrea sa se joace cu mine, hai s-o dam la gunoi si s-o luam pe Ada acasa!\" Oups!

Ei, acuma zi-mi tu, eu din care categorie fac parte, ca eu nu mai stiu... :)))

Asa e, prea curge, ca un rau intr-o albie mult prea bine definita...de amintiri, umbre, raze... curge spre prabusire...

Zatul a ramas intins
pe obrajii cestii dinainte,
are si umbre si-o dara de soare prelins
printre curbe...
Degeaba se mai scurge...
destinul ramane inscris
pe-ntaiul obraz de portelan...