Poezie
Caii nu se mai impusca
3 min lectură·
Mediu
E sambata dimineata,
Oameni vin cu mic cu mare
Sa-si mai coloreze viata
Vin cu dube, vin cu care,
Multi vin si din departare,
Mai la sud de capitala
S-asiste la sarbatoare.
Vin cu bani, si vin cu fala
La campie-n Skarijev.
Vin oamenii la targ mare
Ce se tine-anual d-un ev,
Sa mai guste din mancare
Sa mai bea sa faca chef.
Si nu este doar distractia,
Cabaline-s cele care
Fac aicea toata-atractia.
In asta zi tot invie.
Si-n asta dimineata
Cu miros de frigaruie,
Iese-un om cu-n murg din ceata,
Barba-n piept, fata lasata,
Mutra-i e posomorata,
De-abia umbla pe picioare
Parca-ar fi lovit de guta.
Se intorc priviri meschine
Si uimirea e totala,
Nu credeau ca Polak vine
Sa isi vanda-a casei fala.
Calu-i cunoscut de toti
Cum ca-i iute ca un vant,
Dar nu stie ce se-ntampla
S-aburi pufaie-n pamant.
Omu-i demn, si-are onoare,
Nu ii nicidecum netot,
Sa il dea? Mai bine moare,
Insa n-are nici un zlot
S-are patru guri in casa
S-orice-ar face nu invinge
Sa le puna paini pe masa,
Deci nevoia il impinge
Sa-si dea calul drag de-acasa.
Din patru, trei guri de hranit
Sunt ale lui trei fete,
Ce-animalu-au ingrijit,
Cu candoare si iubire
Rand pe rand l-au tesalit.
Sansa nu l-a ajutat
Caci oricat si-ar fi dorit,
Omul n-a avut baiat
Care sa il fi strunit.
Insa ochii el ridica,
Calul lui de frau il ia,
Prin ocol ca sa il dea,
Si lasa-a lumii guri sa zica
Marfa-i buna sau ii rea.
Armasarul e puternic,
Nalt si falnic, nepatat
A lui Pegas fiu unic
Insa neinaripat.
Toti se uita fix la el,
Atu-i demn de cavaler
Are coapse de otel
Si picioarele de fier.
Calu e din vita buna,
Are pieptu ca de zmeu
Are-o coama neagra bruna
Si-i puternic ca un leu.
Calu are sange albastru,
Le spunea-ai fetelor bunici,
“Cand moneda era piastru
Falnicii lui parinti
De regi erau calariti,
Ca-n regatul polonez
Erau prima linie-n lupte,
Asa cai n-ai sa mai vezi.
S-in orice festivitate
Erau cei dintai alesi,
Sa poarte p-alor spate de fier
Capeteniile de lesi
Prestigiosii cavaleri.
Din acea genealogie
Doar el a mai ramas,
Si toata regiunea stie
Ca-i cal nobil, nu de tras.”
Incetand reprezentatia,
Omul calu-si potoleste,
Si-exprimandu-si admiratia
Langa el unul se-opreste.
Si-i zice, invartindu-si un inel
Ca-i persoana importanta,
Ca ii da dolari pe el,
Pe faptura impozanta.
Ei vorbesc si se tocmesc
Si cam peste-un sfert de ceas
Dand mana ei ispravesc,
“- Sa fie-ntr-un bun ceas”
Zice zambind italianul
Fiind cu gandul impacat
Caci luandu-si armasarul
Inc-o treaba-a rezolvat.
Desi despartirea-i grea,
O speranta il anima
Ca isi va vedea copiii
Mancand roade de gradina.
Omul pleaca multumit
Cu o mana de valuta
Mai mult decat sa gandit
Ca treaba va fi facuta.
El zice ca italianul
Ii de la Dumnezeu venit,
Acum are si el banul
Ce n-a trebuit cersit,
Cu nutreturi cu toptanul
Fi-va calul fericit,
Mai alese cu italianul
Ce-l va face mai vestit,
Care poate-l va purta
Prin concursuri, si educa
Cum sa fie plin de gratie
Peste tot und’ va umbla,
Prin concursuri d’echitatie.
Parca, calu-nlacrimat
Se uita cu ochi mari si negrii,
La cel ce l-a adapat
Si l-a calarit prin codrii.
Acu-i vremea de plecat,
Si mandrul cal polon
Cu-o cravasa-i el manat
Sa se urce-n camion.
Fiind-nauntru, dupa el
Se aude-un scartait
Se-nchid gratii de otel
Si masina a pornit.
Duba piere in amurg,
Va fi si el italian,
Insa nu va fi tot murg
Ci parizer si salam.
034303
0
Incearca si matale ceva mai original, daca nu te simti in stare sa fii un poet bun, macar fii tu insuti!!!!