Poezie
aveam o casa in rai
1 min lectură·
Mediu
Mai tii minte?
Aveam o casa in rai,
o facuseram din resturi de stele
cazute cu zgomot in patul nostru
pe-atunci conjugal,
aveam o fantana,
o cumpana mica,
un deal.
Aveam corabia noastra in rai
navigandu-ne pe mari de sunete line
pe care numai tu le stiai.
Aveam o singura cana
si osingura toarta,
o singura vena care ne bucura,
o singura perna care tot fulguia,
o singura lacrima,
da, lacrima...
Aveam o casa in rai
si o poarta
de care nimeni, nicicand nu trecea;
acum sunt mireasa ta moarta
si tu nu banuiesti ca se-ntampla ceva.
094.979
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “aveam o casa in rai.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/38672/aveam-o-casa-in-raiComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AA
ioana, am simtit cum mi se increteste pielea (se accelera ajungerea serpuitoare a unor riduri). poezia asta emana o lumina sfasietoare.
0
ML
M-a atins si pe mine( ca am si eu vizor empatic, deh), o singura perna care fulguia, primeste si de la mine o pana!
0
MPAm rămas paralizată de uimire!
Doamne, parcă ai scris despre mine, atât de mult starea mea se identifică cu starea pe care, probabil, ai avut-o când ai scris versurile astea.
Mă mai mir doar că nu ai primit stele, să-ți faci o altă casă în rai. Dar ți le dau pe ale mele, toate câte le am.
Doamne, parcă ai scris despre mine, atât de mult starea mea se identifică cu starea pe care, probabil, ai avut-o când ai scris versurile astea.
Mă mai mir doar că nu ai primit stele, să-ți faci o altă casă în rai. Dar ți le dau pe ale mele, toate câte le am.
0
BM
Nu știu de ce, dar mie mi se pare că are prea mult calm textul acesta... curge prea lin... cred că mă atingea mai tare dacă avea o smucitură pe undeva, o parte mai în forță, care să mă țină mai trează.
Părerea îmi aparține, bineînțeles!
Părerea îmi aparține, bineînțeles!
0
APAsa e, prea curge, ca un rau intr-o albie mult prea bine definita...de amintiri, umbre, raze... curge spre prabusire...
0
EMCeea ce mi se pare demn de remarcat la această poezie este capacitatea ei de a transmite în doar câteva enumerări de fapte, evenimente și stări drama ne-comunicării, aceea pe care o credeam pierdută în secolul și mileniul trecut. Este vorba de tristețea resemnată a singurătății în doi.
0
cat de mult mi-a placut
casa ta din rai,
chiar si asa,
facuta din resturi de stele
ramase de la Marea Imprastiere
a lui Dumnezeu
printre noi,
printre cuvintele tale,
superbe cuvinte.
Tu nici nu banuiesti
cat de mult mi-a placut
poemul tau.