Poezie
Jurnalul pescarului Boo
2 min lectură·
Mediu
20 martie 2003
LOCUL
deși era o statuie dincolo de închipuirea care ne făcea să ne ținem îndreptățita respirație,
peste niște foi răvășite pe jos care se mișcau după vorbe, ca și el de altfel,
care era pe deasupra, totuși aerul trecea pieziș prin LOCUL lui.
20 martie 2003
Boo se ridicase
uneori îl vedeam numai ca pe lanul nostru de trestii, apăsat de tot cerul de tot pământul,
cu morți cu vii sau numai precum singura mare ființă nătângă abătută întâmplător
- deși mortul Boo se ridicase, plecase demult dintre noi,
iar apostolii suflaseră toate amenințările peste zări,
lucrurile se îndreptaseră de nenumărate ori,
peste vorbele nelegiuite și alte nimicnicii.
20 martie 2003
Lanul de trestii
nu se mai putea desprinde de LOCUL ce-n-trânsul ori într-ânsa devninse totuna cu lanul
acum fără noimă făcut așchii care ne taie carnea ne ucide pruncii, femeile, rudele
și visele care spânzură nemaiplecate din ochii țintuiți în cioatele astea ucigașe,
iar noi bântuiam fără ieșire pe sub geamul ăsta transparent-neprotector
pentru inimile, pentru mațele, umorile, descărcările noastre nervoase,
sau tirurile, de multe ori imprecise, ale rațiunii ce ne mai joacă feste
- sentimente speriate de multe ori, totuși iepuri ai noștri fiind.
20 martie 2003
Cobaiul
peste toate păcatele ai venit să-mi dai în LOCUL lanului meu de trestii
adevărul tău borborosit și să mă faci cobaiul unui silogism?
20 martie 2003
Privirea ochiurilor plasei de pescar
nu, nu am să-ți bat în tablă portavion nenorocit, nu-mi fac eu oală de ciorbă din coca ta,
până și pelicanii au să te evite în traiectoriile lor lălâu desenate, iar găinații albicioși
n-or să-ți fie vopsea, iar nisipul ăsta, pe care nu-l vrei văzut sidef precum perla
are să mă țină să te sfidez, plasă făcut de vânturi, pescar și pește privindu-te
cum avortat de ape pe apă zaci, privindu-te cu neiertătoarele ochiuri
de plasă de prins pește, cu ochii peștelui uscat, cu găurile calcinate
ale foștilor mei ochi de pescar, care văd cum a crescut peste tine,
pe LOCUL lui, lanul meu de trestii din mal în mal.
20 martie 2003
055.270
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Firica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 347
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Firica. “Jurnalul pescarului Boo.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-firica/poezie/39366/jurnalul-pescarului-booComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ML
Distincție acordată
MLMotoc Lavinia✓
Poezia jurnal sau jurnalul poezie? Adrian, tu ai ceva cu oamenii ca prea le zici pentru. Acum stau si ma intreb :asa e cand citesti un jurnal te simti vinovat ca citesti, nemernic daca nu ai citit si rege pescar si pestisorul de aur si ochiul din malul de pe fundul baltii.
0
APDistincție acordată
Ceea ce este sus este si jos
ma intreb unde oare sunt pozitionate in aceasta alcatuire visele
unde mai reusesc sa se strecoare sub presiunea lui
dacaa egal cu b si b egal cu ce rezulta a_ce
care cojesc sideful etravei si-l lasa in voia valului
ce gaseste mereu cate-un mal loc_uit de brize
nascute sa sufle-n stindarde pergamentice
vaduvite de lancile vertebrale
din care ne incropeam candva undite
ca sa nu se mai agate in ochii navodului himere
accidental
Locul odihnei lui Boo are nevoie
printre atatea trestii macar de un corolar...
ma intreb unde oare sunt pozitionate in aceasta alcatuire visele
unde mai reusesc sa se strecoare sub presiunea lui
dacaa egal cu b si b egal cu ce rezulta a_ce
care cojesc sideful etravei si-l lasa in voia valului
ce gaseste mereu cate-un mal loc_uit de brize
nascute sa sufle-n stindarde pergamentice
vaduvite de lancile vertebrale
din care ne incropeam candva undite
ca sa nu se mai agate in ochii navodului himere
accidental
Locul odihnei lui Boo are nevoie
printre atatea trestii macar de un corolar...
0
MG
Distincție acordată
Trecea pe sub Boo, in drumul lui spre casa, inspre doamna lui scafandra, ramasa in asteptare in molicimea malului. Cu fiecare trecere, Boo i se parea mai trist. Isi spunea ca nu mai e mult pana in ziua in care va auzi un scartait infiorator si atunci, Boo, cu toate puntile lui goale, cu toate fantomele care faceau dragoste pe pista de aterizare, se va duce in adanc luand cu el toate visele mortilor de deasupra si din adanc. Si atunci va stii. Va stii ca ceva in arhitectura LOCULUI se va schimba pentru totdeauna. Deasupra va fi mai pustiu fara silueta lui Boo. Dar adancul ? Cum va fi adancul ? Despre asta nu stia nimic. Si-l imagina pe Boo pe fundul apei, dormitand in straturile primitoare de mal, acaparat de pesti si scrustacee...; zambi. Boo putea deveni un nou refugiu pentru facut dragoste. Se imagina in cabina capitanului impreuna cu doamna scafandra, iubindu-se in timp ce pestii multicolori le dansau printre pulpe...Da, Boo, ar putea deveni o vedeta, acolo, in adancuri...Visand, trecu mai departe, depasi silueta ruginie a lui Boo si se indrepta inspre malul cu trestii. Acolo, il zari pe batranul pescar. Se hranea cu propria lui barca...
Pana la urma, cineva o sa se sugrume in propriul sau vis, lasand sa se vada, in departarea ranita de strigatul apusului, fanta prin care, din LOC se putea trece in LOCUL VISULUI, ca o raza de lumina printre genele femeii transparente incordate in spasmele iubirii, undeva sub linia ultimului orizont posibil...
Scafandrul mai zambi o data. Ochii batranului pescar ii intrasera in vis. De data aceasta nu se mai putea spune ca Boo il retinuse din drum.
mat
Pana la urma, cineva o sa se sugrume in propriul sau vis, lasand sa se vada, in departarea ranita de strigatul apusului, fanta prin care, din LOC se putea trece in LOCUL VISULUI, ca o raza de lumina printre genele femeii transparente incordate in spasmele iubirii, undeva sub linia ultimului orizont posibil...
Scafandrul mai zambi o data. Ochii batranului pescar ii intrasera in vis. De data aceasta nu se mai putea spune ca Boo il retinuse din drum.
mat
0
AFPe una din pânzele mele se mai disting contururile unei măciuilii catifelate din vârful unei trestii, Motzoaco, un braț fin subțire cu unghii vag sidefate, Adriana, și umbrele șerpuinde precum visele scafandrului veșnic îndrăgostrit, Matei.
Mie nu mi-au mai rămas multe de făcut, însă am păstrat obiceiul să scriu din când în când în jurnal.
Mie nu mi-au mai rămas multe de făcut, însă am păstrat obiceiul să scriu din când în când în jurnal.
0
