Autoportret cu Moscove

Așteptând
în ochiul meu drept se năștea o Moscovă condamnată să creadă în lacrimi
între timp în ochiul meu stâng agoniza cealaltă Moscovă ce nu credea în nimic
doar uneori frigul o convingea să asculte cum trosnesc balalaicele în sobe
le hrăneam cu bucățele de pâine în pauza de masă ele îmi cereau să le mai las la soare
ne-am săturat de frig-strigau ele la mine-
iar mie îmi e cam foame -le răspundeam răstignindu-mi un rânjet în palma-cu-care-bat-cuie
atunci mănâncă naibii Saddamule și lasă-ne să plecăm libere în Hawaii
să emigrăm legal să mai auzim de tine doar la știrile de la ora cinci și ceva.
Le explicam cum că eu nu pot trăi fără Moscovele mele
că poate le-aș elibera dacă mi-ar cuceri două Veneții virgine de la brâu în jos
chiar dacă nu știu să cânt aș putea să le schimb cu ceva mai bun. Poate cu o Florență.
sau... nu, mai bine un Madrid să îmi reamintesc mirosul sângelui proaspăt
să îl aud pe Zahei bătând din călcâie și din baston, Amelie să danseze flamenco...
Nu ne mai amăgi, ți-am pus Parisul între umeri iar tu ne explicai despre puterile virtuții
suntem prizonierele tale așa-i? Spune tiranule, măcar spune!!!
Allons enfants de la patrie le jour de gloire est arrive
Moscovele mele dragi, mă așteptam de la voi la un \"sculați voi oropsiți ai vieții\"
voi nu știți că dintre tâmplele mele se pleacă doar în urma unor cataclisme?

(Acesta este un final facultativ. Îl puteți schimba cu o reclamă la alegerea dumneavoastră)

Amelie îl îngrijește pe omul de piatră (s-a turnat continuarea)
încearcă să îl oprească să mai strângă în brațe. El ucide când strânge în brațe.
se întoarce spășit acasă murmurând nikagda nikagda
Moscovele îi răspund nigde, nikuda
el ia antidepresive triciclice, visează la Social Security Number, Floride, Mari Canioane
Moscovele îi șoptesc: asasinule, asasinule
o-mu-le de pia-tră
ai să ră-mâi de pia-tră
cu ca-să de pia-tră
suflet de piatră nu ai. Din cauză că lipsește cu desăvârșire. Monstrule!
Estimp, departe, femeia de gheață iubea păzită de omul ei de gheață
trecând peste amănunte, ea s-a dezghețat, apa a intrat în piatră
Moscovele au chemat Siberiile care au înghețat apa rămasă în crăpăturile omului de piatră care s-a sfărâmat
Ar putea fi un Happy end, dacă eu nu aș fi înfipt un anumit steag în movila de pietre
Dacă împreună cu Moscovele nu m-aș fi îmbătat fără să-mi pese de dragostea de piatră, gheață, fier sau ce vreți voi
Dacă nu mi-ar fi atât de frică de jurații care te găsesc mereu nevinovat, dacă Amelie nu s-ar fi hotărât să fugă în Tonga împreună cu Zahei vindecatul.
dacă nu aș mai avea răspuns la nici o întrebare dacă tu te-ai transforma în dacă și numai dacă
Așa însă totul se rezolvă printr-un simplu loc geometric enunțat simplu
capra calcă piatra piatra crapă\'n patru crăpa-i-ar caprei iubirile cu amorași galbeni în patru
Ba nu! De fapt ce vină are capra că piatra era acolo? Peace brother! Peace!
Așteptând
am să îmi cumpăr o cană de lut, am să îți scuip literele una câte una pe fundul ei
am să o umplu cu vodcă și am s-o dau Moscovelor să bea, poate măcar una te va ierta de tine.
din simpatie cealaltă te va absolvi de mine cu o simplă mișcare din poignet și un deget obraznic.
Știu. Știu, ăla e Koln-ul sau Milano, sau Chartres, Eu am doar Moscove stupidebețiveortodoxedogmaticemincinoaseleneșeprefăcute
Ca mine.