Cati Munteanu

Nu ne osteni, Doamne, sufletele duminica. Uita-ne-n Gradină aplecati dupa soare. Doar sa fim frunze sub călcâi. Da-ne, Doamne, painea noastra de efemer, minută de cer. Desi stim, acum

Strangem trairea, Si zborul, Si dorul, In fraze de-o viata. Subiect si predicat, pentru unii. Pentru altii, se subinteleg.

Deschid ochii: vad. Ce? Nu stiu… pamant? Cobor talpile: simt. Ce? Nu stiu… pamant?! Lacrima de-nceput, nu stii de ce cazi. Tu, inima, cum de stii sa bati? Intrebari te ridica si te vezi prins